[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ai sesizat jumătate din înţeles şi te-ai oprit, satisfăcut, la el. De ce nu mai faci încă un pas?
Păi, Aline, tocmai că despre asta ar putea să fie vorba. Despre religie şi toţi puii ei.
Sincretismul religios e consecinţa evidentă a proliferării religiei şi religiilor.

Crestinismul este o religie, conform (majoritatii) definitiilor din dex.

E un demers pur omenesc, pe orizontală: mai întâi divizăm analitic misterul şi aşa facem mai multe religii.
Apoi trecem la faza sintetică şi împletim între ele, în mod nou, original, diverse iţe. Iată sincretismul.

Ignori un lucru f. important: printre formele omenesti de religie ca rezultat al "divizarii analitice ale misterului" se mai inscrie una care este produs al Revelatiei si Jertfei.

Or, anecdota atrage atenţia tocmai asupra acestui fapt: că Dumnezeu nu agreează chestiile astea omeneşti, că nu se ocupă cu ele, că pur şi simplu "nu le are" cu asta, vorba lui Pleşu.

Hristos a intemeiat o religie.
De fapt doua, daca stam sa ne gandim bine, fiind impartite la fel ca si Sf. Scriptura, in cea a VT si cea a NT.

Singurele care conteaza cu adevarat, a doua cuprinzand-o si implinind-o pe prima.

Sa spui ca Dumnezeu e strain si de astea, inseamna practic sa-l elimini pe Dumnezeu din istorie, sa elimini revelatia, prezenta lui Dumnezeu in istorie, Jertfa Sa si sa reduci totul la omenesti porniri, Dumnezeu ramanand pana la urma in sfere abstracte la care fiecare trebuie (si poate??) sa ajunga cum il taie capul.

Aşadar, dumnezeeşte este să facem ca Dumnezeu: să nu le avem nici noi cu religia, cu religiile, cu tot sincretismul. Să trecem prin ele, folosindu-ne cel mult de istoria religiei ca de o scară, până la un punct.

Nu stiu de care definitie din DEX a religiei te serversti atunci cand faci aceste afirmatii.
Poate esti amabil sa indici mai exact.