va_iubesc ai perfecta dreptate. problema este ca eu vreau sa traiesc pe cat posibil urmand calea dreapta (cel putin de acum in colo ca merg sub ascultare ca pana acum am mers dupa ureche si dupa ce spuneau babele ) .mi-au trebuit o viata sa realizez cu adevarat ca toate sunt desertaciuni si ca nu trebuie sa facem decat ce este placut lui dumnezeu.fiica mea merge cel putin in cele patru posturi de peste an la spovedit la impartasit, merge la sfanta biserica, dar cu sotul meu situatia este altfel. dar ce ma fac daca nu depinde numai de mine? ce sa fac daca am avut proasta inspiratie sa ma casatoresc cu un necredincios? va rog sa ma credeti ca ma rog pentru el si imi doresc din tot sufletul sa fim o familie in Hristos. dar cal batran in buiestru nu prea vezi. eu oricum incerc si fac apel si la constiinta lui si la faptul ca trebuie sa se gandeasca ca nu facem nimic rau mai ales ca batranetea singur nu este usoara.iau totul ca pe un canon si incerc sa merg mai departe cu dumnezeu inainte. te pup si multumesc pentru gandurile tale. primesc cu placere orice sfat.
|