(Desi este off-toppic cred ca se potriveste aici. Va rog sa ma scuzati)

Pentru ca suntem in Saptamana Mare, sa ne amintim de ce trebuie sa Cinstim Sfanta Cruce.
Va dau mai jos cateva fragmente dintr-un articol al Monahului de la Rohia, bunul parinte Nicolae Steinhardt.

Dumnezeu sa ne ajute sa ne fie de folos cuvantul parintelui si sa trecem cu sufletul cat mai curat aceasta saptamana, rugandu-ne lui Dumnezeu si multumindu-i pentru toate incercarile, si binefacerile pe care le primim. Si sa nu uitam:"Crucea a mantuit neamul omenesc" cum spunea bunul parinte Arsenie Papacioc.


<<Nu socotesc utile – şi nu intră în obiceiul meu să le practic -discuţiile contradictorii cu aceia cărora lumea le dă îndeobşte numele de „sectanţi”, cu fraţii noştri de altă credinţă adică. Este fiecare liber a crede ce vrea, să meargă pe calea pe care-l poartă inima şi-l îndeamnă conştiinţa, urmând, fireşte, a purta răspunderea alegerii tăcute.

Învăţătura lui Hristos pe aceste două entităţi chiar se întemeiază: pe libertatea deplină a insului, pe întreaga lui răspundere în ziua Judecăţii celei mari.

Sunt însă două evlavii de care cu adâncă părere de rău constat că stau departe fraţii noştri de altă credinţă, lipsindu-se astfel de două mari şi minunate consolări şi săvârşind totodată, sunt convins, două imense greşeli.

Despre Cruce se afirmă, sub o formă ori alta, că a fost un simplu mijloc de tortură şi ucidere, pe care ce rost ar avea să-l proslăvim şi venerăm? (Trecând uşor peste preînchipuirile din Vechiul Testament: năhuştanul lui Moise, Iacov proptit în toiagul său şi binecuvântându-şi fiii, armata israeliteană biruitoare numai atâta vreme cât Moise sta cu braţele întinse[Susţinut de doi oameni, unul de-a dreapta altul de-a stânga, spre deosebire de Hristos, singur pe cruce, îndurându-şi durerile până la moarte, sub privirile neputincioase ale tâlharilor]).

La ce bun să ne închinăm unei abjecte unelte de chinuire şi executare a criminalilor, folosită de romani şi de iudei? Ba ni se dă de înţeles că semnul crucii şi crucea însăşi sunt cu adevărat profanări ale cultului creştin.

Crucea prin urmare e înlăturată din casele de rugăciune şi din viaţa spirituală a fraţilor noştri de altă credinţă. Rău fac, greşit procedează, la bun şi puternic sprijin renunţă.

Crucea, pentru Hristos, nu-i simplu şi degradant instrument de tortură şi moarte.
E sfânta cruce stropită şi sfinţită de scumpul şi preacuratul sânge al Mântuitorului nostru. [Celor ce obiectează ortodocşilor şi catolicilor că se închină la două lemne suprapuse, li se poate răspunde: nici gând să se închine la două lemne suprapuse! Se închina la cu totul altceva: La crucea pe care a şiroit, sfintindu-o, scumpul sânge dumnezeiesc. ]

E altar, e locul sacru al suferinţei Nevinovatului, al Răscumpărării omenirii şi al ruperii zapisului ce apăsa asupra noastră de la Adam încoace.
Pe cruce s-a săvârşit Cel care, ascultând de porunca Tatălui şi pentru mântuirea noastră, S-a deşertat de a Sa dumnezeire şi a primit moartea, şi încă moartea pe cruce.
Pe cruce s-a oficiat o slujbă şi o jertfa şi un act de reaşezare a omenirii în situaţia ei de necorupţie originara.

Hristos, fratele, prietenul, însoţitorul nostru, dar şi Cel CE Şi-a aflat sfârşitul pe lemnul blestemat, sub privirile ironice şi biruitoare ale unor duşmani neînduplecaţi, setoşi de spectacolul zvârcolirilor bietului trup sortit morţii.>>


http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...stirea-crucii/