Din perspectiva temei topicului am obsevat ca un mod extrem de util de a medita la sensul unei parabole in contextul in care a fost spusa este de a integra atat parabolele cat si minunile intr-una din perioadele activitatii Mantuitorului.La ce ma refer mai exact.Exista opinii in care impart activitatea Mantuitorului in patru perioade:anul inaugural,anul bucuriei sau perioada Galilea,anul impotrivirii si ultima saptamana.Totul s-ar incheia cu aparitiile Mantuitorului de dupa Inviere.Fiecarei perioade ii corespund anumite evenimente,minuni sau pilde ce pot fi obsevate cu mai mare claritate dacat se extrag din fiecare text al evangheliilor pasajele corespondente acelui moment al activitatii.Pildele si minunile se vor dovedi deloc intamplatoare fiecarei perioade,ele fiind precis spuse si facute intr-un anumit context,pentru a transmite un anumit mesaj,avand un caracter etern ce nu exclude insa particularitatea momentului.

Se pune in acest mod,dupa cum obseva un comentator biblic, o interesanta problema care noua,celor din prezent,ni se poate parea stranie.Ce anume intelegea,de exemplu,un taran evreu din Galilea cand in satul sau intra un tanar cu reputatie de profet si care anunta apropierea Imparatiei Domnului.Acel om simplu,inca traind intr-o lume extrem de atasata de timpurile Vechiului Testament,nu avea la dispozitie niciunul din mijloacele teologice cu care noi am fost inzestrati de secole de crestinism.Se pune problema in acest cez,pt a nu arunca predicarea lui Hristos intr-o zona ireala,fara nici o semnificatie pt timpul Sau,ce anume intelegea acel evreu simplu prin aveasta notiune,ce a inteles din ce a spus Hristos,ce a vrut Domnul sa spuna si,previzibil,cauzele esecului de a intelege corect mesajul Sau.Dupa cum spunea Wright pentru a face acest drum in trecut,in mentalitatea si cultura acelor timpuri,pentru multi dintre noi,cei moderni este un drum ,,precum a fost si calatoria magilor spre Betleem".Apararea contextului istoric al acelor evenimente este un rezultat al Intruparii pt ca in cazul mutarii intelegerii noastre moderne intr-o lume straina de ea,lumea iudaismului acelor clipe,cred ca suntem foarte aproape de o forma de docetism subtil,in care fiinta umana Isus ramine rupta de noi,prizoniera a timpului Sau si putin inteligibila pentru posteritate in timp ce Cristosul traverseaza epocile complet detasat,strain de contextul Sau istoric si,mai grav,fara nici o semnificatie pt contemporanii Sai ci doar pt o posteritate ce urma sa-L inteleaga gradual.In aceast pericol,daca el exista,exista si samburele unui demers curajos,reconstituirea acelei lumi in culorile ei originale,precum un tablou peste care s-au adaugat straturi succesive de vopsea,nu pentru a o idealiza,absolutiza sau izola ci pentru a-i da sansa de a se incadra corect in ceea ce Tatal a hotarat din vesnicii si a aratat rasei umane prin Fiul Sau.

Revenind la demersul despre care am facut vorbire,de exemplu,anul inaugural ar cuprinde intr-o opinie perioada incepand cu botezul Domnului si s-ar incheia inainte de chemarea primilor ucenici,cu tentativa celor din Nazaret,inca de acum,de a-l ucide pe Mantuitor.Perioada inaugurala ar mai cuprinde evenimente notabile precum ispitirea de catre satana,minunea din Cana,intalnirea cu Nicodim, vindecarea unui indracit.Trebuie sa spun ca nu este deloc usor sa reconstitui din analiza comparativa a celor patru evanghelii granita exacta a fiecarei perioade in parte,existand mai multe opinii cu privire incadrarea unui eveniment sau altul intr-una din perioade,ultima saptamana a Mantuitorului fiind probabil cea mai clara ca si incadrare.Pe masura ce analizez pe aceasta metoda istorica sa spunem,desi nu este termenul cel mai potrivit,ma conving de adevarul exprimat de un teolog anglican:,,Crucea este cea mai profunda si adevarata fereastra spre inima si spre caracterul unui Dumnezeu viu si plin de dragoste".Pare un paradox dar fiecare etapa analizata,avand inca de la inceput germenii patimirii,ma poarta spre aceasta concluzie.Numai bine.