[cezar_ioan]

Strecurîndu-mă ieri cu greu prin îmbulzeala de bazar turcesc din zona Intercontinentalului, unde cele mai multe obiecte artizanale sunt ouă înflorate în lemn şi cruci înimiresmate cu arome de busuioc şi de tămâie,
am ajuns în dreptul Sălii Dalles. Celebra Sala Dales, unde au loc permanent manifestări culturale şi schimburi libere, democratice, de opinii între cetăţenii din societatea civică românească. For de educaţie înaltă, cuibar germinativ al intelighenţiei.

Acest vechi izvor de cultură, libertate, civism şi democraţie, oferă cetăţenilor în Săptămâna Pătimirilor, un cadou aparte.
Trecînd pe trotuar, un bărbat învelit în zale argintii aurite pe la colţuri, cu un coif haios pe cap, m-a invitat cu aer curtenitor ca un etern cavaler ce aminteşte, vai, de Don Quijote: Poftiţi la muzeul nostru!
Am respins politicos, uşor amuzat de aerul şi ţoalele individului care îmi păru, să mă iertaţi, ca având aer de măscărici; am refuzat fără vreun gest de insolenţă ci mai degrabă ca tot omul obosit, întors de la muncă pe seară, spânzurat între mizeriile zilei de lucru şi promisiunile nu tocmai atrăgătoare ale unei noi seri de sărăcie şi reproşuri aferente, inevitabile uneori, în familie.

Nu trecui bine de personaj că îmi sări un al doilea în cale, un tinerel căruia nici tuleii nu îi mijiseră şi care se arăta înţolit ca un adevărat scutier, fiind, pesemne, însuşi Sancho (Panza). Ce mai voia şi acesta? Să îmi amintească, desigur, că oferta e valabilă până duminică seara, fix.
Am mulţumit, iarăşi, ca tot omu obosit şi mi-am văzut de drum... Mă aşteptau acasă copiii şi nevasta.

În metrou, însă, pe când atârnam transpirat de îmbulzeala fiecărei seri şi de cauciucul-agăţătoare pentru călători, îmi dădui seama de un lucru crunt: ce muzeu ziceau că îmi oferă spre vizitare???

Ce muzeu credeţi că au scornit municipalii noştri liber-schimbişti taman în Săptămâna Mare?

Muzeul Crucii, fraţilor!
de mă-nţelegeţi...