Alexandr-Ioana: [i]daca Hristos nu ne este de ajuns pentru a fi mantuiti... atunci putea sa nici nu vina... inseamna ca a facut lucrarea pe jumatate, /i]

Sunt pur si simplu uimita, cum cei de alt cult sau cei din secte, se invart in cerc, ascunzandu-se in spatele numelui lui Iisus Hristos, dar ramanand in afara Lui.
Alexandra-Ioana, ma ierti, daca gresesc cumva in privinta ta, dar a cumpara o biblie si a o invata pe de rost, afisand acest lucru cu mandrie si cu convingerea ca faci bine, nu este suficient pentru a te mantui. Hristos e Cel Care ne mantuieste, dar nu fara efortul nostru. Iar daca efortul nostru se reduce la a fi botezati, pentru ca pe urma sa ne consideram sfinti, in rand cu Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Vasile, si multi altii, atunci pot sa spun ca ceva nu e in ordine.

O lamurire aduce Sf. Petru in a doua Sa Epistola, in care spune ca avem FAGADUINTA de a ne face partasi dumnezeiestii firi. Dar avem de implinit si noi partea noastra, deci nu primim nimic automat, dupa botez, ci trebuie sa punem si din partea noastra toata sarguinta, si "adaugati la la credinta voastra: fapta buna, iar la fapta buna: cunostinta, la cunostinta: infranarea, la infranare, rabdarea, la rabdare evlavia, la evlavieiubirea frateasca, iar la iubirea frateasca, dragostea."(II Ep. A Sf. Petru 1:5,6).

Toate aceste virtuti se invata in timp, mai intai pe rand, apoi, cand credem ca le-am invatat, toate de odata; suntem pusi tot timpul la incercare, ca sa nu cadem, "caci daca si sara pamantului se strica...". Avand experienta cu Adam si Eva, Dumnezeu nu mai risca sa ne ia in Imparatia Lui, iar noi sa cadem prada ispitei.

Sa nu ne culcam pe urechea bleaga, crezand ca Dumnezeu le face pe toate, fara ca noi sa miscam un deget, in afara de botez si de invatarea pe de rost a bibliei. Era sa uit, mai sunt unii care se lasa de bautura inainte de a se fi atins de ea, crezand ca fac mare fapta de bravura.

E bine sa cunoastem biblia, ca pe cel mai bun indreptar pentru viata si faptele noastre, dar fara a proba prin fapte ca si facem ce scrie in biblie, nimic nu am facut.

Acestea sunt virtutile crestine, fara de care nu ne putem mantui. Dar nu incepem prin a ne mantui, si nu ne pocaim doar prin simpla afirmatie, precum ca ne-am pocait, ci ne mantuim abia dupa un sir lung de incercari, de caderi si sculari in picioare.

De fapt constiinta, ca avem de parcurs acest drum greu, pe care il acceptam cu bucurie, ne desparte de toti ceilalti, care cred ca primesc mantuirea ca pe un cadou, adica gratis, fara aport propriu.

Acest lucru ma face sa fiu bucuroasa ca apartin Bisericii Ortodoxe, iar mandra sunt de toti acei sfinti, care in viata fiind, s-au nevoit si au ajuns, in trup sau nu, sa fie rapiti in Cer. De aceia sunt mandra.

Si inca ceva: traditia, care a facut parte integranta din viata omului de la tara si poate si de la oras, a facut ca oamenii sa se mantuiasca cu valul, ceea ce acum a cam disparut.