Corect,exista o subtila tendinta,datorita denumirii alese,de a cantona semnificatia doar in trecut si in acest caz intelegerea va fi cel mult un exercitiu de admiratie.Despre acest gen de evenimente,desi nu contest posibila buna intentie a organizatorilor,nu am o parere foarte buna deoarece contin in intentia lor pericolul idolatriei.Nu am vazut o reprezentare moderna,si filmele realizate de mari regizori dau marturie,care sa ma convinga dpdv al acuratetii trairii istorice sau a surprinderii cadrul corect de reprezentare. Pentru un privitor neavizat ele produc un mic idol al imaginii cu care acesta,drogat intr-un registru sentimental,va asocia mereu mental reprezentarea la ceea ce s-a intimplat atunci.Chiar isi va inchina facultatile intelegerii in fata acelei imagini si doar prin mari stradanii se va mai elibera de ea sau de temnita intelectuala in care il va bloca.Repet,asta in ciuda unor bune intentii din partea realizatorilor insa stimularea trairii pe baza sentimentala in primul rand si nu pe o baza a intelegerii aprofundate rar duce spre o traire profunda sau transformatoare,emotiile puse in capul mesei au darul de a se arde repede si apoi,precum in sevraj,vei cauta alte emotii si doar atat.Pentru mine,s-ar putea sa fiu subiectiv,este mai utila contemplarea unei icoane in fata careia,desi nu ma raportez in comportament precum un ortodox,pot medita,zic eu mai profund,la transfigurarea trupurilor in eschaton,la eliberarea lor de conditionalitatea trupului nostru omenesc,privind la modul aparent straniu de zugravire a lor,cu acele degete parca nefiresti de lungi,ca sa dau un exemplu.Imi ofera o gama mult mai profunda de intelegere decat o punere in scena moderna a unor evenimente al caror context este inca o mare necunoscuta pentru foarte multi.