[cezar_ioan]

De acord, pe mine însă mult mă amărăşte această trimitere, deloc involuntară, la Don Quijote şi cavalerul său. Căutătorul unui ideal intangibil, cel ce trăia în lumea lui de minunate închipuiri, frumosul personaj care se dăruise sublimului, este oare în acord esenţial cu Persoana Mântuitorului? Întrucât e vorba de un muzeu al Crucii.
M-am simţit invitat de către organizatori să văd în Hristos un fel de Don Quijote, un visător căutător al absolutului, al sublimului... Dar nu aşa este Mântuitorul nostru! Adevărul, Calea şi Viaţa nu sunt scorneli ale unui suflet de visător, ci însuşi miezul Fiinţei şi împlinirea căutărilor noastre cele mai omeneşti.
Don Quijote este un visător, el ne arată că avem fiecare în noi tendinţa căutării unei lumi sublime, în care marile valori cavalereşti sunt la loc de cinste.
Dar putem compara pe acest minunat visător cu Domnul nostru? Şi dacă da, până la ce punct/limită, totuşi?

M-a necăjit mult şi mă amărărşte mai departe coborârea Domnului, prin acest anapoda al sugestiei, la condiţia bătrânului cavaler. Frumoase însuşiri are Don Quijote şi poate că în secret sau mai pe faţă mulţi îl îndrăgim. Dar oricât l-am îndrăgi nu avem cum să îl asemuim cu Domnul nostru Iisus Hristos. Don Quijote nu a înviat morţii cu Puterea Iubitoare a Dumnezeirii, nu s-a jertfit pe Cruce pentru scoatere omenităţii din robia morţii şi nu poate fi asociat cu Sfânta Cruce, în orice caz nu în raportul în care se află Iisus Hristos cu Crucea.

În fine, pun punct aici mărturisirii mele şi sper că ea a fost înţeleasă aşa cum am intenţionat să fie: un oftat de om necăjit, care se loveşte nu doar de propriile neajunsuri păcătoase dar şi de invitaţiile neobosite ale unor oameni poate prea inventivi în a stârni confuzie, cu adevărat confuzie, cum zicea Alin, adevărat fiind de data aceasta...

Domnul să ne ierte pe toţi şi să ne dăruiască puterea de a vieţui creştineşte.
Îmi cer iertare dacă amărăciunea mea v-a indispus şi pe voi. Mai degrabă am cerut puţină mângâiere, aşa cum dealtfel am şi primit pe un ton cald şi suportiv de la Pelerinul, căruia îi mulţumesc acum. Doamne ajută, oameni buni!