[cristiboss56]

Prezentând semnificaţiile acestei zile din Săptămâna Patimilor, sinaxarul rezumă conţinutul celor 12 Evanghelii:

“După ce Domnul a fost vândut de prietenul şi ucenicul Lui cu treizeci de arginţi, a fost dus mai întâi la Ana arhiereul. Acesta L-a trimis la Caiafa, care L-a scuipat şi L-a lovit peste faţă; şi pe când îşi bătea joc şi râdea de El, a auzit spunându-I-se: ŤProfeţeşte-ne, cine Te-a lovit ť. Acolo au venit şi doi martori mincinoşi care au mărturisit că Hristos a spus: ŤStricaţi Templul acesta şi în trei zile îl voi ridicať, şi că a spus că este Fiul lui Dumnezeu. Arhiereul şi-a rupt hainele neputând suferi aşa-numita de el hulă. Când s-a făcut ziuă L-au dus în preŹtoriu la Pilat, Ťşi ei n-au intrat, spune Scriptura, ca să nu se spurce, ci să poată mânca Paştileť. Pilat a ieşit afară şi i-a întrebat: ŤCare este vina Lui?ť Şi pentru că n-a găsit nici o vină în El, L-a trimis la Caiafa; iar acesta L-a trimis din nou la Pilat, căci şi Pilat se pornise spre uciderea Lui. Pilat a spus: ŤLuaţi-L voi şi răstigniţi-L şi după legea voastră judecaţi-Lť. Ei au spus iarăşi: ŤNouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeniť. Prin aceste cuvinte au aţâţat pe Pilat ca să-L răstignească. Pilat L-a întrebat pe Hristos dacă este Împăratul iudeilor. El a mărturisit că este, dar este Împărat veşnic: ŤÎmpărăţia Mea, a spus El, nu este din lumea aceastať. Pilat, voind să-L elibereze le-a spus mai întâi că nu găseşte nici o vină deosebită în El, apoi le-a propus să elibereze pe unul din cei închişi. Iudeilor însă le-a fost mai drag Varava decât Iisus. În sfârşit Pilat L-a dat iudeilor după ce mai întâi L-a biciuit pe Iisus. Este apoi dus de soldaţi, îmbrăcat cu o hlamidă roşie, încununat cu o cunună de spini şi în mâini I-au pus trestie. A fost batjocorit de soldaţii care-I spuneau: ŤBucură-Te împăratul iudeilorť. După ce L-au batjocorit aşa, Pilat a spus din nou: ŤNu găsesc în El nici o vină de moarteť. Ei însă au spus: ŤNoi Îl osândim pentru că S-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeuť. Pe când spuneau acestea, Iisus tăcea. Mulţimea a strigat lui Pilat: ŤRăstigneşte-L, răstigneşte-Lť. Ei voiau să-L dea unei morţi necinstite, ca să îndepărteze din mijlocul lor amintirea Lui cea bună. Pilat îşi bătea joc oarecum de ei zicându-le: ŤPe împăratul vostru să-L răstignesc?ť. Ei au răspuns: ŤN-avem alt împărat decât pe Cezarulť. Iudeii, pentru că n-au reuşit nimic cu hulele lor, aduc în discuţie pe Cezarul, ca cel puţin aşa să-şi sature furia lor. Într-adevăr au spus: ŤTot cel care se face pe sine împărat se împotriveşte Cezaruluiť. În timpul acesta femeia lui Pilat, înfricoşată de visuri, a trimis la Pilat să-i spună: ŤSă nu faci nimic dreptului acestuiať. Căci ea, din pricina lui Iisus, suferise mult în timpul nopţii. Pilat s-a spălat pe mâini, lepădându-se prin asta de vina sângelui. Iudeii însă au strigat: ŤSângele Lui peste noi şi peste copiii noştri! Dar dacă-L eliberezipe El nu eşti prieten al Cezarului!ť. Aşadar Pilat L-a legat, deşi ştia bine că este nevinovat, L-a osândit la moarte pe cruce, şi le-a slobozit pe Baraba. Când a văzut Iuda aceasta, aruncând arginţii a plecat şi ducându-se a luat o frânghie şi s-a spânzurat; pe urmă s-a umflat mult şi a crăpat. Ostaşii L-au bătut peste faţă cu trestia şi I-au pus în spate Crucea. Apoi au silit pe Simon Cirineanul să-I ducă crucea. Au ajuns pe la ceasul al treilea la locul Căpăţânei şi acolo L-au răstignit. A fost răstignit împreună cu doi tâlhari ca să fie şi El socotit un făcător de rele. Pentru a-L înjosi, soldaţii au împărţit hainele Lui, iar pentru cămaşa Sa, care era făcută dintr-o bucată şi nu avea nici o cusătură, au aruncat sorţi, săvârşind cea mai mare nelegiuire. Dar nu numai acestea, ci şi pe când era pe Cruce îşi băteau joc de El, zicând: ŤTu, Cel ce strici Templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-te pe Tine!ť. Şi iarăşi: ŤPe alţii a mântuit, dar pe Sine nu poate să se mântuiascăť. Şi iarăşi: ŤDacă eşti împăratul lui Israel, coboară-Te acum de pe Cruce şi vom crede în Tine!ť. Iudeii, dacă ar fi crezut în cele ce spuneau, ar fi trebuit să se apropie de El fără nici o îndoială, căci într-adevăr Hristos era recunoscut de întreaga fire nu numai ca împărat al lui Israel, ci şi al întregii lumi. Ce însemna, oare, întunecarea soarelui în ceasul al treilea şi în miezul zilei? Ce însemna cutremurarea pământului? Ce însemna despicarea pietrelor, care au mustrat învârtoşarea inimii iudeilor? Ce însemna învierea multor trupuri, care ne-a învederat credinţa în învierea obştească şi puterea Celui ce-a pătimit? Ce însemna sfâşierea în două a catapetesmei Templului, ca şi cum şi ea ar fi fost supărată din pricina Celui care a fost slăvit în ea şi pătimeşte acum? Ce însemnau apoi celelalte lucruri descoperite, dar care n-au putut fi văzute? Aşadar în ceasul al treilea, după cum spune dumnezeiescul Marcu, a fost răstignit. Din ceasul al şaselea până în ceasul al nouălea s-a făcut întuneric. Longhin sutaşul, când a văzut aceste lucruri minunate şi mai cu seamă întunecarea soarelui, a strigat cu voce mare: ŤCu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost acestať. Unul dintre tâlhari Îl insulta pe Iisus; celălalt însă, mustrându-l cu asprime pe acesta, a mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Mântuitorul i-a răsplătit credinţa lui şi i-a făgăduit petrecerea în rai împreună cu El. În sfârşit, după ce a fost insultat din destul, Pilat a scris pe Cruce şi cuvintele: ŤÎmpăratul iudeilorť. Deşi iudeii s-au împotrivit să scrie aşa, zicând că El S-a numit împărat al iudeilor, totuşi Pilat a spus împotriva lor din nou: ŤCe-am scris, am scris!ť. Apoi Mântuitorul a striŹgat: ŤMi-e sete!ť. Ei au amestecat oţet cu fiere şi I l-au dat să bea. Şi spunând: ŤSăvârşitu-s-a!ť. Înclinând capul Şi-a dat duhul. Toţi s-au îndepărtat de acolo. Lângă Crucea Lui stătea numai Mama Lui şi sora ei, Maria lui Cleopa, pe care Ioachim i-o născuse lui Cleopa ce murise fără copil. Mai era încă şi Ioan, iubitul Lui ucenic. Nerecunoscătorii iudei, pentru că nu voiau să vadă trupurile pe Cruce au cerut lui Pilat (pentru că era marea zi a Paştelui şi era Vineri) ca să sfărâme fluierele picioarelor osândiţilor spre a muri mai repede. Şi au sfărâmat fluierele picioarelor celor doi tâlhari, căci mai trăiau încă; dar când au venit la Iisus şi L-au văzut că murise, s-au oprit de a le mai sfărâma. Unul dintre ostaşi, ca să facă plăcere iudeilor nerecunoscători, a întins suliţa şi L-a împuns pe Hristos în coasta dreaptă şi îndată a ieşit sânge şi apă; apă, pentru ca să se vadă că era om, sânge, pentru ca să se vadă că era mai presus de om. Sau altă explicaţie: sânge din pricina împărtăşirii cu dumnezeieştile sfinţenii, iar apa din pricina botezului. Aceasta a văzut-o Ioan şi a mărturisit-o şi adevărată este mărturia lui. El a fost de faţă la toate acestea şi le-a văzut şi ceea ce a văzut a scris. Căci dacă ar fi minţit, n-ar fi scris şi cele care par că sunt spre necinstirea Învăţătorului. Se spune că Ioan fiind de faţă atunci a strâns din coasta curgătoare de viaţă într-un vas preasfântul şi dumnezeiescul Sânge."