<<Slujba Acatistului Maicii Domnului e foarte frecventa, iar in biserici, pe iconostas, icoana Maicii Domnului e in stanga, asa dupa cum in dreapta e a Mantuitorului.

Ca un fapt ciudat si teologic inexplicabil, as vrea sa mentionez ca monahii in Romania fac la icoana Mantuitorului inchinaciuni, iar la Maica Domnului metanii. Pe Dumnezeu il roaga mai sobru, la Maica Domnului indraznesc rugaciune mai staruitoare pentru ca ea e din neamul omenesc.

Dar trebuie sa mentionam de asemenea un fapt absolut comun in iconografia ortodoxa : Maica Domnului este totdeauna pictata cu Iisus in brate. Astfel rugaciunile catre ea sunt rugaciuni de mijlocire catre Iisus, iar inchinarea la ea e de fapt inchinare la Iisus care s-a intrupat din ea si pentru care ea e "Binecuvantata intre femei". In rugaciuni i se cere "mila" si "mijlocire" catre Dumnezeu, rai in unele e coplesita de laude pentru vrednicia de care s-a bucurat si se bucura ca Maica a Domnului.>>


<<Aceasta exaltare a unui om de catre ceilalti oameni are ceva extraordinar intr-insa.
Omul isi marturiseste admiratia fata de propria sa slava, la care l-a ridicat Dumnezeu prin Maica Domnului.

Din punct de vedere teologic, ideea e foarte pretioasa. Ea marturiseste cat de adanc a patruns in constiinta ortodoxa chemarea spre indumnezeire si credinta in realizarea acestei stari prin participarea la dumnezeire, prin harul necreat.

Maica Domnului nu e Dumnezeu, e om, dar e om indumnezeit, de aceea evlavia catre dansa ia adesea forme care se aseamana cu cele cuvenite numai lui Dumnezeu. Ortodocsii nu vad in aceasta nici pericol de politeism, nici un nou iposltas divin, nici o evlavie deplasata si inadecvata. Dimpotriva, ei traiesc cea mai inalta dintre sperantele omului, aceea de a deveni Dumnezeu, potrivit cuvantului "Eu am zis- dumnezei sunteti", si de a atinge acea desavarsire care este asemenea Tatalui celui din cer, cum indeamna Mantuitorul in Predica de pe Munte.

Acesta este singurul drum care duce spre starea de dincolo de ruptura om-Dumnezeu, dincolo de orice criza, acolo unde Dumnezeu nu-i mai este omului un Das Ganz Andere, ci Dumnezeu este totul in toate.

Astfel, evlavia ortodoxa la Maica Domnului e de fapt expresia bucuriei intalnirii umanului cu divinul. Dumnezeu a venit in lume si s-a facut om. A venit prin om si a ramas in om, caci acest Dumnezeu e un Dumnezeu-Om.

Si a venit ca sa deschida calea Omului-Dumnezeu, cale la capatul careia cea dintai a ajuns Maica Domnului. Cum ? Prin nastere, prin lipsa sa de pacat, prin iubire, prin trairea in lumina lui Dumnezeu.>>

Fragmente din ”Maica Domnului in teologia si viata ortodoxa” de Antonie Plamadeala
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...oxa-68964.html