[cezar_ioan]

Cunosc un om care nu a făcut puşcărie comunistă, nu era creştin, era doar un tânăr care se întorcea seara acasă de la facultate. Şi, pentru că i se ceruse o ţigară iar tânărul a precizat simplu că nu fumează, a fost bătut crunt lângă o ghenă mai dosită, de un grup de 5 alţi tineri.
Bătaia a durat mai multe minute şi a fost auzită şi văzută de mai mulţi oameni, unii trecători alţii privind de la balcoane şi făcînd diverse comentarii, unele chiar ironice.
Nimeni nu a sunat la poliţie, nimeni nu a intervenit.

Am avut onoarea şi marea durere să îl cunosc personal pe acest tânăr, în cadrul unei şedinţe de terapie în grup.
Lucrul care m-a impresionat cel mai mult la început a fost că pe durata când era bătut, tânărul încerca mereu să se ridice în picioare... Ceea ce sporea şi mai mult furia agresorilor. Totuşi, el s-a ridicat de zeci de ori...

După ce l-au lăsat, tânărul aflat în stare de inconştienţă s-a ales cu o mulţime de fracturi, cu o paralizie a muşchilor faciali, cu hemoragie în mai multe organe, cu un ochi pierdut pentru totdeauna şi fără dinţii din faţă.
A fost internat pentru 6 luni în spital, dintre care primele 3 şi le-a petrecut la Terapie Intensivă.

A suportat câteva zeci de operaţii de-a lungul a 3 ani. Are 2 tije mari, una în braţul stâng şi cealaltă la nivelul gambei drepte.

A petrecut câteva sute de ore în şedinţe de psihoterapie.
A devenit creştin.

În ultimii ani părinţii au făcut cereri repetate la poliţie să fie găsiţi şi judecaţi agresorii. Dar tânărul a spus permanent că nu îşi mai aduce aminte chipul lor...

Era de mic un copil darnic, nu ţinea prea mult la lucrurile sale. Făcea milostenie, fără să ştie că face milostenie.
Aşa face şi astăzi, dar pomeneşte numele Domnului când face milostenie.
Pentru că arată foarte rău, la faţă în special, oamenii sunt rezervaţi faţă de el. Şi eu îmi reţin cu greu simţământul de uşoară teamă, de oarecare ţinere la distanţă, întrucât o parte a feţei lui este hidoasă.

Am aflat de la o prietenă de-a lui că uneori trece prin cartierul unde a fost bătut, că se apropie de locul faptei şi că aşteaptă... Se pare că ar vrea să ofere o ţigară unui tânăr nefericit, care, deocamdată nu vine să-i ceară...

E un bărbat cu o vorbire aspră, din pricina dicţiei dificile. Cuvintele lui, însă, m-au făcut să plâng, pe ascuns, de mai multe ori. Plâng chiar acum.
De bucurie că l-am cunoscut pe acest om.