Citat:
În prealabil postat de AlinB
In ceea ce priveste doctrina romano-catolica a imaculateu conceptiuni, in primul rand formularea cred ca lasa putin de dorit (curatata anticipat de orice pacat viitor? adica a mai pacatuit dar..iertarea fusese deja acordata cu mult timp in urma sau cum?) si in al doilea rand se afla in coliziune directa cu Jetfa Mantuitorului, daca aceasta curatire ar fi fost posibila fara ea (Jertfa) atunci Jertfa nu prea isi mai afla sensul, aceeasi procedura putand fi aplicata direct, neconditionat si anticipat (de la nastere) tuturor oamenilor.
Faptul ca este posibila (cum zic romano-catolicii) dar nu este universal aplicata, pune sub semnul intrebarii seriozitatea lui Dumnezeu vizavi de dorinta Sa de mantuire a tuturor oamenilor (declarata in Sf. Scriptura).
|
Cu privire la această problemă și eu am sesizat ceea ce mie mi se pare o problemă fundamentală a așa zisei dogme a neprihănitei zămisliri. Mă refer la raportul dintre lucrarea mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu și felul în care "catolicii" pretind că Fecioara Maria ar fi fost introdusă în starea de mântuire și scoasă de sub domnia diavolului. Și aici ca și în altă parte AlinB a pus sub semnul întrebării presupusul advăr al acelei dogme. Totuși chiar și dacă Maria ar fi fost eliberată de păcatul originar așa cum spun vaticanii, și prin urmare și dacă acest lucru, al neprihănitei zămisliri, ar fi putut să fie operat de Dumnezeu asupra tuturor celorlalți oameni, chiar și așa ar fi fost necesară încă lucrarea de mântuire a Fiului pentru că mântuirea și eliberarea de rău, îndumnezeirea nu se reduc exclusiv la ștergerea juridică a unui păcat atât de grav și cu consecințe atât de grave ontologic pentru om. Un om căruia îi este ștearsă vina păcatului originar nu este chiar un om care ar fi lipsit de acest păcat înainte de a-l face; de aceea Hristos este Noul Adam, începutul unei noi umanități. Un alt argument pentru slăbiciunea tentativei lui AlinB stă în aceea că și dacă Maria ar fi fost neprihănită zămislit, totuși Jertfa lui Hristos nu are putere doar asupra vinei păcatului originar, ci asupra multor altor păcate care pot fi comise ulterior iertării păcatului strămoșesc.
Referitor la al doilea argument, cred că s-au găsit și se pot găsi foarte multe alte motive pentru care unii să pună sub semnul întrebării seriozitatea lui Dumnezeu vizavi de dorința Sa de mântuire a tuturor oamenilor. Dealtfel, iertarea păcatului originar nu înseamnă neapărat că respectiva persoană va avea mântuire în veci. Există destui cărora li s-a șters juridic vina păcatului originar dar care au ratat și ratează în continuare mântuirea.
În coliziune cu Jertfa Mântuitorului ar intra oarecum și poziția Părintelui Dumitru Stăniloae, după care Mariei i s-a șters păcatul originar la unirea ei cu Hristos și la lucrarea asupra ei a Duhului Sfânt la zămislirea lui Iisus. După cum am mai spus, poziția lui Stăniloae este în definitiv asemănătoare într-o oarecare măsură cu cea a vaticanilor, în sensul că și la el ștergerea păcatului originar al Mariei are loc înainte de desăvârșirea operei mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu.