Mai întâi am căutat aceste versete, şi le pun aici spre referinţa tuturor:

Isus şi cei ce cred în Numele Lui.
23 Pe când era Isus în Ierusalim, la praznicul Paştilor, mulţi au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea.

24 Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoştea pe toţi.

25 Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El însuşi ştia ce este în om.

Părerea mea este că putem avea încredere în ceilalţi prin prisma faptului că şi în ei este scânteia divină. Şi prin prisma prezumţiei de nevinovăţie. Dar faptele vorbesc, aşa că este bine să le considerăm şi pe acestea atunci când ne încredinţăm unei alte persoane...

Referitor la versetele de mai sus, ele ar putea sugera să nu ne încredem în semeni, căci nici Iisus nu S-a încrezut. Însă noi nu suntem Iisus şi nu ştim tot ce este în om.