Intamplarea respectiva a avut loc cam acum 2 ani...
Aproape ca am uitat unele detalii,sau mintea mi-a jucat o festa si a cosmetizat pe langa acest incident...
Citind cele scrise de voi(Ekaterina si Fallen)si reconsti\tuind evenimente am dedus ca de fapt eu sunt cea care nu pot s-o iert deoarece nu-si cere iertare ca a gresit si m-a jignit in niste discutii.
Ca o scurta paranteza,in momentul respectiv eram intr-o pasa proasta,imi pierdusem jobul-nu din cauza mea,ci din motive economice- iar ea nu a gasit nimic mai potrivit sa-mi spuna decat ca sunt proasta,idioata si nedescurcareata-datorita faptului ca am o ruda bogata si celebra si nu-i cer ajutorul in momente de criza.
In primul rand,nu era necesar sa ma jigneasca intr-un moment sensibil si nici sa nu se revolte atat ca nu am serviciu,caci nu I-am cerut bani sau alte ajutoare;iar in al doilea rand,eu nu sunt genul care sa apeleze la cunostiinte sus-puse in momentele de criza,daca in restul timpului nu ne omoram cu relatia.Nu imi pare cinstit.
Cred ca eu I-am cerut iertare nu dintr-o noblete care ma da afara din casa neaparat,ci poate cu speranta disimulata ca si ea isi va cere iertare pt nesabuinta cu care a vorbit.
Oricum,este foarte interesant chiar si pt mine sa observ ca de fapt eu sunt cea care asteapta niste scuze care nu mai vin.
Daca-i asa,sanatosi sa fim ca nu-I bai !M-am linistit :)
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
|