[zaharia_2009]

Din clipa in care am sesizat ca printre crestinii ortodocsi practicanti se intimpla o hemoragie de "virtuti", am fost f. curios/interesat sa observ, sa cercetez, ce se ascunde in spatele aparentelor f. frumoase, nereal de frumoase.
Prea mi se parea ca asa, peste noapte, apareau crestini de o evlavie si o profunzime duhovniceasca deosebita, incit nu intelegeam unde au fost ascunsi pina acum , deoarece a crede ca un ortodox adevarat se naste asa, peste noapte, ca si cum l-ai fabrica din lut si deodata i-ai spune " Viaza!", este un lucru extrem de rar astazi , casi dintotdeauna !
Si am observat multe practici si virtuti duhovnicesti aparente la tot fratele pe care il cunosteam, de exemplu: "iarta-ma , la tot pasul"; "eu sunt un mare pacatos de cind ma stiu"; "trebuie sa faci pravila nu gluma" ; "eu postesc , nu ma joc"; "daca nu citesti Psaltirea numai la 12 noaptea, nu faci nimic"; "eu fac multe pelerinaje, cred ca am vreo 200 pina in prezent"; "trebuie sa citesti tot ce apare ca literatura duhovniceasca , altfel nu ti se schimba sufletul", " eu nu ma imbrac decit in fusta lunga si doar in alb si negru " ... si cite si mai cite "manifestari cert smerite" ale fratilor .
Asa cum spuneam , eram oarecum uimit de o asemenea hemoragie duhovniceasca (la oamenii pe care nici fata si nici habitusul, nici pregatirea profesionala si nici aspiratiile/idealurile sincere nu ii tradau ca fiind intocmai) dar mai ales aveam vie in minte povestea gheronului Cleopa cu batrinica analfabeta (saraca ! ea in sinceritatea ei cutremuratoare nu practica decit analfabetismul ei ... dar din inima infrinta si smerita !)care se ruga la icoana Maicii Domnului cu cuvintele ei , din inima , simplu, inima de la inima si pe care staretul o surprinsesera in aceasta rugaciune el raminind "ascuns" in altar dupa terminarea liturghiei (ca sa puna totul in ordine ). Batrinul o dadea exemplu de mintuire sigura , in povestile lui, aratind cum se ruga ea , cum slujea si slujise o viata intreaga lui Dumnezeu , la locul mintuirii ei , care era familia sa, cum era un suflet simplu, deschis cu adevarat spre Dumnezeu si spre poruncile lui , fara ca ea sa poata sti citi cea mai mica catisma de Psaltire sau condac de acatist .
Si pornind de la aceste premize, antiteze, citiva ani am tot observat , pina intr-o buna zi cind am avut si curiozitatea sa incep sa si incerc pe frati pt. a-mi intari sau dizolva convingerile .
Concluziile neplacute au inceput inca din biserica , cu fratii pe care ii cunosteam si pe care in urma cu citiva ani ii cotam ca fiind deosebiti : dupa liturghie prinoasele sau coliva,se imparteau de "vrednicele" mame fratilor ortodocsi "pe ochi frumosi" adica in primul rind si mai ales la cei care trebuiau sa laude gestul, impecabilitatea retetei si talentul deosebit in arta culinara a mamei respective . Daca intindeai mina sa alegi ceva anume de pe masa de prinoase imediat erai corectat : lasati, nu luati de acolo , acelea sunt pt. parintele...
Apoi am sesizat ca smerenia din biserica , incepind cu portul tinutei , cu datul ochilor peste cap in momente cruciale ale slujbei, cu batutul de metanii sau inchinaciuni in timpul liturghiei, plimbatul itinerant pe la icoane dupa ce primeai si ultima binecuvintare si erai uns cu "mirul" binemirositor, cu cintatul din inima distrusa si prapadita , s.a.m.d. nu erau decit gesturi care ramineau acolo in biserica , care ramineau incuiate in sala de teatru , deoarece in tot timpul saptaminii nu mai vedeam femeile si barbatii "evlaviosi" ca purtind un anume port, nici gesturi si atitudini cu inima zdrobita nu mai practicau si nici alte multe lucruri nu le mai faceau .
Am sesizat iarasi , chiar incepind cu cei din casa, ca hemoragia de "iarta-ma" nu are nici o valoare duhovniceasca deoarece exact cu usurinta cu care o rosteste fratele in fiecare clipa , cu aceiasi indiferenta sau nesimtire , pina la apusul soarelui iti greste din nou la fel de mai multe ori .
Atunci am intrebat in mod firesc : daca intr-o zi imi gresesti de 2-3 ori la fel, ori in zile la rind, cu acelasi pacat , pt. ce iti tot ceri iertare intr-una, sau daca iti ceri iertare , de ce mai repeti aceiasi greseala ?
Atit cei din casa dar mai ales cei dinafara mea , mi-au raspuns cu minciuni . Adica , cu sofisme elegante si cu un comportament care arata ca defapt pe om nici nu il intereseaza Dumnezeu, sensul real al vietii duhovnicesti , litera dar mai ales spiritul canoanelor . Ci totul este doar o aparenta diafana de seriozitate, de cinste si dreptate, de dragoste pt. aproapele dar mai ales de iubire dumnezeiasca .
Si daca unii dintre cititori s-au si suparat ca am inceput seria neplacuta a constatarilor cu biserica , pot sa va spun ca am pornit la drum facind observatii la sugestia/binecuvintarea duhovnicului , cu scopul de a vedea realitatea si de a nu proceda si eu la aceleasi pacate . Adica sa nu ma mint chiar si pe mine . Iar locul de inceput (mai inainte de biserica)a fost facultatea de teologie unde fie "MARI" sau "mici" preoti profesori universitari predicau si invatau una de la inaltimea catedrei dar in viata de toate zilele, ei ca si sotiile si copii lor, faceau cu totul altceva !

Asa arata lumea noastra ortodoxa, asa sunt aparentele vietii ortodoxe reale, acestea sunt telurile urmarite de marea majoritate a ortodocsilor... pt. ca in spatele acestora , de multe ori, sta vinul searbad, acrit .
Desigur ca exista si enoriasi deosebiti, duhovnici imbunatatiti , asezaminte monahale/bisericesti in care se lucreaza destoinic cu Duhul impartasit oamenilor , dar acestea sunt atit de putine si mai ales criticate pe temiri ce teme . Dar deopotriva cautate chiar si de "plutasii" Duhului pt. ca acolo, daca voiesti, ai sansa sa revii la VIATA si sa te vindeci de ranile pricinuite , in primul rind, de tine asupra-ti .