Citat:
	
	
		
			
				
					În prealabil postat de  Mihnea Dragomir
					 
				 
				Eu nu am intalnit, nici in Biblie, nici in Sfanta Traditie, conceptul de divort ca disolutie facuta de om a legaturii casatoriei facuta de Dumnezeu. Prin urmare, persoanele divortate continua sa fie subiect al legaturii casatoriei, legatura care isi exercita efectele "pana ce moartea ii va desparti".  
 
Prin urmare, intrebarea dv se reduce la "oare este pacat sa te casatoresti cu o persoana deja casatorita, care nu se intelege bine in fostul cuplu?".  
Raspuns afirmativ: da, este pacat. 
			
		 | 
	
	
 "Și s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L și zicând: Se cuvine,    oare, omului să-și lase femeia sa, pentru orice pricină? Răspunzând, El a    zis: N-ați citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat  și   femeie? Și a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama  sa   și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup. Așa încât nu  mai   sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu   despartă.  Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea   carte de  despărțire și să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoșarea   inimii  voastre, v-a dat voie Moise să lăsați pe femeile voastre, dar   din  început nu a fost așa. 
Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, și se va însura cu alta, săvârșește adulter; și cine s-a însurat cu cea lăsată săvârșește adulter." (Matei 19, 3-9)
Deci  iată un argument biblic foarte clar că în acest caz, al   adulterului,  Hristos a permis divorțul ("cartea de despărțire") și   implicit și  recăsătorirea. Mai mult, în cazul respectiv, specificat de   Însuși  Hristos, cel care divorțează de soția lui (și probabil că și   reciproca  este valabilă, atunci când bărbatul comite preacurvia iar nu   soția) nu  comite adulter, el având dreptul să despartă ceea ce înainte   era unit în  căsătorie. Și având dreptul să se despartă și să fie  neunit  are în mod  implicit și dreptul de a se recăsători, pentru că el  nu mai  este unit cu  femeia respectivă înaintea lui Dumnezeu. Iar  Hristos  specifică clar  acest lucru.
Cu alte cuvinte, acolo unde Hristos Iisus Însuși a spus clar că poate   exista divorțul, pentru motivul preacurviei, și că deci căsătoria (fie   ea și religioasă) poate fi desfăcută, căci bărbatul îi poate da "cartea   de despărțire" sau de divorț femeii respective, fără a săvârși adulter,   adică fără a fi în păcat de moarte (spre deosebire de adulterină, care   este în păcat de moarte) vine Biserica Romano-Catolică și spune că de   fapt lucrurile nu ar sta așa, și că ceea ce spune papa și papismul este   deasupra a ceea ce a spus Hristos Însuși. De ce? Pentru că BRC  pretinde  că este indisolubilă căsătoria, că nu se poate desface (nici  măcar când  are loc un adulter) deși Hristos Iisus Însuși a spus foarte  clar că  există o cauză pentru care o căsătorie poate fi desfăcută,  adică în  cazul unei preacurvii sau adulter. Cu alte cuvinte căsătoria  nu este  chiar așa de indisolubilă precum pretinde biserica  romano-catolică, și  asta pe temeiul cuvintelor lui Iisus Hristos. În  cazul în care căsătoria  a fost desfăcută în mod justificat cel care a  dat "cartea de  despărțire" pe motive temeinice nu este vinovat de  adulter, și nu este  deci în stare de păcat de moarte; mai mult el este  dezlegat de unirea  anterioară și nu mai este "un singur trup" cu fosta  soție, nefiind  vinovat de despărțirea a ceea ce "Dumnezeu a unit".
Ba da, uniunea poate fi ruptă, ea nu este absolut indisolubilă. Și asta este specificat foarte clar de Însuși Iisus Hristos: "
Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, și se va însura cu alta, săvârșește adulter"  (Matei 19, 9) de unde se poate vedea că nu este vorba doar de lăsarea  soției sau despărțirea de soție, ci și de unirea în căsătorie cu o alta.  Hristos Dumnezeu arată foarte clar că într-o asemenea situație  separarea de una și unirea cu o alta, în mod legitim, este posibilă, iar  ceea ce nu este interzis de Hristos Iisus nu poate fi interzis de  Biserică, decât dacă papa și papismul sau biserica se consideră deasupra  Cuvântului lui Dumnezeu, iar în acest caz este evident că despre asta  este vorba. În cazul specificat de Hristos nu doar deci că uniunea poate  fi ruptă, dar poate fi făcută alta valabilă, validă, legitimă. Se poate  vedea că poziția papistă este greșită.