Sophia, este lăudabil că ai întins o mână de împăcare (sper să nu fie niciodată prea târziu).

Însă nu cred că e cazul să discriminăm pe cineva pe motivul că e prea tânăr. Putem să învăţăm câte ceva de la oricine. Este posibil ca la 20 de ani să fii mai idealist şi să vorbeşti mai mult teoretic şi nu din experienţă, dar asta nu e un păcat. Dacă punem în balanţă experienţa unuia mai vârstnic, care poate presupune şi o mulţime de patimi adânc înrădăcinate, cu idealismul unuia mai tânăr, poţi spune fără echivoc care e mai bun şi care mai puţin bun? Până la urmă nu e musai să le comparăm, ci să încercăm, prin comunicare, să luăm ce e mai bun din fiecare.

Dacă e vorba să căutăm o problemă, singura problemă e aceea din noi înşine.

Părerea mea este că nu există o reţetă strictă de viaţă, de fericire etc. Nu trebuie să fie toţi cum ne-am aştepta noi. Nici nu avem nevoie de aprobarea altora pentru a fi noi înşine. Împăcarea cu alţii urmează împăcării cu noi înşine. Şi pentru asta e nevoie de sinceritate şi de nădejde în Domnul.