<<Blândetea si smerenia inimii, pe care ni le îmbie Iisus odihnă, nu le avem odihnă decât prin Iisus. Cu alte cuvinte, persoana lui Iisus îsi răsfrânge blândetea si smerenia Sa prin noi si asa se face liniste, altfel nu se face.

Dar ce să întelegem că toată odihna lui Iisus, care n-avea loc unde să-si plece capul, si pe care nu l-a văzut nimeni râzând, dar plângând adesea, cum glăsuieste traditia, toată odihna lui Iisus nu-i decât o cruce a iubirii si sfâsiere de milă, o zguduire a sufletului de mila surorilor lui Lazăr, o sudoare de sânge ce picură ca apa si încă o zguduire în suflet, când avea Iuda să-L vândă.

Si totusi Iisus avea o “odihnă”, odihna misiunii Sale în lume, care se împlinise si se va împlini deplin, oricât vor scrâsni împotrivă portile iadului. Dar să luăm model un om dintre noi, Sfântul Ioan Gură de Aur, care mărturiseste că: “mai multe sunt furturile care zbuciumă sufletul preotului, decât talazurile care bântuie marea”.

Linistea, odihna, nu ti-o dă decât dorul de a îmbrătisa destinul Său, e una cu noi; iar noi nu suntem singuri. Deci nu poti fi blând si smerit cu inima, până nu iesi din tine si te muti în Iisus.

În tine esti trufas si tulburat, în Iisus esti blând si smerit si odihnit cu sufletul. Deci Iisus e odihna noastră, de aceea El se îmbie mereu tuturor necăjitilor si vamesilor lumii, să le fie dulamă, să le fie inimă, să le fie ideal în viată. [pag.93, 94]>>
(Parintele Arsenie Boca, Meditatii, 18 fragmente)
http://biserica.org/Publicatii/1994/NoIV/01_index3.html

Sa ne ajute Dumnezeu ca Mantuitorul Iisus Hristos sa ne fie inima, odihna si ideal in viata, asa cum ne invata Parintele Arsenie Boca.

Hristos a Inviat!