View Single Post
  #37  
Vechi 09.05.2013, 10:47:08
N.Priceputu
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Iubirea lui Dumnezeu o simțim ca har, care ne dă viață duhovnicească, ne face să ne simțim vii cu sufletul. Când cădem din har ne simțim morți, neputincioși.

La fel și în căsnicie: când nu mai este iubire nu mai este har, cineva (poate amândoi) păcătuiește. Și nici nu-și dă seama. Ca și în relația directă cu Dumnezeu, harul (iubirea) în căsătorie se păstrează lucrând poruncile lui Dumnezeu, trăind pentru El. Iar asta se face printr-o permanentă și stăruitoare lepădare (jertfire) de sine, dureroasă de multe ori, chiar insuportabilă, pentru că și ea este o moarte, însă una binecuvântată: moartea egoismului, decentrarea, mutarea accentului, mereu și mereu, de pe tine pe celălalt. Iar celălalt în căsnicie este întâi de toate Dumnezeu, apoi soțul, și, mai ales, copiii.

Așa cred că putem scăpa de frica de a ne simți cândva neiubiți: iubind noi înșine și preocupându-ne tot mai puțin de ceea ce primim, împliniți prin ceea ce oferim.
Să ne căsătorim nu pentru a fi iubiți, ci pentru a iubi. Atunci suntem liberi și uniți cu Hristos, niciodată singuri.
Reply With Quote