Citat:
|
În prealabil postat de Clausemi
vanesa
Frumos si adevarat...inca o marturie ca moartea nu este decat o simpla trecere.
in acest caz nu pot intelege de ce i se da acestui eveniment conotatii sinistre sau se ajunge la reactii disperate si plansete cu lesin...cand poate fi un nou motiv de bucurie...?
|
Sf. Efrem Sirul († 373 ) infatiseaza ceasul mortii si judecata in chipul acesta: „Cand vin duhurile cele infricosatoare, cand puterile cele dumnezeiesti poruncesc sufletului sa iasa din trup,cand acelea ne indeparteaza cu sila si ne duc la locul de judecata cu neputinta de ocolit - vazandu-i in ceasul acela, sarmanul om ... se cutremura cu totul ca din pricina unui cutremur ... puterile ceresti, luand sufletul, porneste urcusul prin vazduh, unde stau capeteniile, puterile si stapaniile lumii. Acestia sunt osanditorii nostri, vamesii inspaimantatori, registratorii, perceptorii; toti acestia intalnesc sufletul in calea lor, iau zapisul la socoteala, il cerceteaza, numara pacatele si datoriile acestui om – pacatele tineretii si ale varstei celei adunate cu anii, cele de voie si cele fara de voie, savarsite cu fapta, cuvantul sau cu gandul. Mare este teama aici, mare este cutremurul sarmanului suflet, de
nepovestit este rusinea pe care o rabda in ceasul acela de la multimea fara de numar de vrajmasi care il impresoara cu mii si mii, ocarandu-l, ca sa-i opreasca urcusul catre cer, ca sa nu se salasluiasca in lumina celor vii, si ca sa nu intre in imparatia vietii. Dar sfintii ingeri, luand sufletul, il duc mai departe.”
In Octoih, lucrarea Sfantului Ioan Damaschin (sec. al VIII-lea), citim: „O, Preasfanta Fecioara, la ceasul mortii mele, slobozeste-ma din mainile dracilor si de judecata si de osandire si de cercarea cea infricosatoare, si de vamile cele chinuitoare, si de capetenia cea cumplita si de osanda vesnica, o, Maica a lui Dumnezeu” (Glas 4, vineri,cântarea a 8-a, canonul utreniei).
Iarăşi: „Cand se va desparti sufletul meu cu sila din madularele trupului, dumnezeiasca mireasa stai langa mine .... ca sa pot trece neoprit de stapanitorii
intunericului, care stau in vazduh.”
Sf. Chiril spune: „Ce frica si cutremur te asteapta, o, suflete, in ziua mortii! Vei vedea draci infricosatori,fiorosi, nemilostivi si uraciosi, ca intunecosii etiopieni, stand inaintea ta. Chiar numai privelistea lor este mai rea decat orice chinuire. Vazandu-i, sufletul se tulbura, se nelinisteste, cauta sa se ascunda, se grabeste catre ingerii lui Dumnezeu. Sfintii ingeri iau sufletul; trecand impreuna cu ei prin vazduh, sufletul se ridică, şi ajunge la vămile care păzesc drumul de la pământ la
cer, care opresc sufletul, împiedicându-i suişul la cer. Fiecare vama cerceteaza pacatele de care raspunde; fiecare pacat, fiecare patima isi are vamesii si socotitorii sai.”
Deci cred ca moartea nu este deloc un motiv de bucurie nici pentru persoana decedata nici pentru cei din jurul ei.Ci noi cei ramasi pe pamant trebuie sa ne rugam pentru sufletul mortului,si sa dam pomelnic sa-l pomeneasca 40 de zile la Biserica.
Moartea nu cred ca este un motiv de bucurie:de unde stim noi ca sufletul celui care a murit ajunge in rai (si daca ajunge in iad nu cred ca ne bucuram),si chiar daca ajunge in rai de unde stim noi ca o sa ajungem in rai ,si daca ajungemin iad nu o sa-l mai vedem niciodata ,si daca era persoana draga….