[cristiboss56]

Să alergăm cu pas vesel şi smerit spre Izvorul darurilor, Care revarsă cu îndestulare ape de tămăduire tuturor celor ţinuţi în legăturile neputinţelor sufleteşti şi trupeşti. Ceea Ce a luminat toate cerurile cu desăvârşita curăţie a sufletului şi trupului Său Se arată pe pământ ca Un Izvor pururea curgători de binecuvântări cereşti. Ceea Ce blestemul Evei a stricat cu naşterea Sa cu ploaia rugăciunilor Sale adapă pământul pustiu al sufletelor noastre şi îl face roditor de daruri îngereşti. Cununa Adevărului şi Crinul înţelegător a toată mireasma Treimii înfrumuseţează minunat sufletele Celor Ce O laudă cu credinţă, aducând la jertfelnicul inimii tămâia rugăciunii în duh şi adevăr. Să-I dăruim Ei cununa nădejdii de mântuire, căci cu îndrăzneala Sa nebiruită către Hristos are putere să aşeze paşii noştri neputincioşi pe calea mântuirii.Aceasta va intra în cămara tainelor dumnezeieşti şi va ruga pe Hristos să ierte nedreptăţile noastre şi să ne mai dăruiască încă una din stâlpările milostivirii Sale, ca să ne învrednicim şi noi la sfârşitul vieţii pământeşti a primi cununa biruinţei.Iată Împărăteasa lumii a binevoit să arate în chip văzut pe pământ semnul milostivirii Sale, dăruindu-ne nouă izvorul tămăduirilor Sale spre mântuirea sufletelor şi a trupurilor noastre. Ceea Ce este Adâncul milostivirii scoate apa darurilor Sale şi adapă pe toţi cei căzuţi în adâncul patimilor. Ploaia Cea cerească Care cu picăturile rugăciunii Sale a adus revărsarea binecuvântărilor dumnezeieşti pe pământ, adapă şi pământul împietrit al inimilor noastre, ca să răsară flori de gânduri cereşti. Fântâna Cea tainică a tuturor darurilor Se arată în chip înţelegător tuturor sufletelor celor istovite de arşiţa patimilor, răcorind setea noastră de mântuire. Norul Cel cuvântător Care a dăruit pământului Ploaia Cea dumnezeiască închipuie pe cerul inimilor noastre nori de rugăciune, care picură cuvinte de laudă şi cereri de milostivire către Izvorul milei nesfârşite. Ceea Ce străbate toate marginile lumii, aducând în vasul sufletului Său apa minunilor pentru toţi cei însetaţi de milostivire Îşi poartă paşii şi pe cărările inimilor noastre, curăţindu-le de spinii răutăţii şi sădind flori bine înmiresmate de înţelegeri dumnezeieşti. Corabia Cea cerească, Care ne poartă pe noi pe valurile acestei lumi netulburaţi de înălţarea valurilor ispitelor, înaintează spre limanul milostivirii dumnezeieşti, unde duce pe toţi cei ce se mântuiesc prin rugăciunile Ei. Comoara Cea tainică ascunsă în adâncurile iubirii dumnezeieşti Se descuie astăzi cu cheia rugăciunii şi dăruieşte tuturor mărgăritarele vindecărilor sufleteşti şi trupeşti. Palatul Cel înţelegător întru Care se ascund toate bogăţiile darurilor părinteşti îşi deschide şi astăzi porţile îndurărilor, primind pe fiii Săi ca să se îndulcească de masa îngerească a iubirii dumnezeieşti. Vasul Cel frumos împodobit cu strălucirile Duhului este plin de nectarul milostivirii şi adapă pe toţi cei ce au gustat din amărăciunea patimilor. Mirul Cel pururea curgător al milostivirii ce izvorăşte din rugăciunea Celei fără prihană este picurat pe rănile sufletelor noastre şi bine înmiresmează gândurile noastre, mai înainte scufundate în adâncul fărădelegilor. Cortul Cel înţelegător al slavei este adus de îngeri şi înfăţişat înaintea ochilor noştri sufleteşti, primind pe toţi cei osteniţi pe cărarea mântuirii.Iată, stând noi înaintea uşii milostivirii dumnezeieşti şi priveghind întru tânguirea rugăciunii aşteptăm venirea Stăpânei tuturor darurilor, ca să ne descuie nouă vistieriile milei cereşti ale Mântuitorului nostru. Către Aceasta dulce glăsuim: Preasfântă Stăpână, Ceea Ce Te-ai învrednicit a fi Cămară cerească Ziditorului lumii şi ai adus pe pământ Ploaia Cea Cerească, Ce face roditoare văile inimilor noastre umplându-le de crinii înţelegerilor înalte întru adierile Duhului, ca Un Nor al slavei străluceşte şi pe cerul inimilor noastre, aducând pe Soarele dreptăţii, Cel Ce prin Tine străluceşte tuturor razele tămăduirilor sufleteşti şi trupeşti. Tinde-Ţi mâna Ta cea milostivă de Maică şi risipeşte toate durerile noastre, ca întru bucuria tămăduirii să-Ţi cântăm Ţie cu mulţumire: Bucură-Te, Oglinda cerului, Ceea Ce ai strălucit nouă pe Cel nevăzut de ochii cei mulţi ai heruvimilor, nu înceta a aduce pentru noi înaintea Stăpânului jertfa cea bineprimită a rugăciunilor Tale împodobite cu mireasma dragostei Tale de Maică ce o ai pururea spre noi, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi.Trâmbiţa Duhului, răsunând în urechile inimii noastre, să ne trezească pe toţi din somnul păcatelor spre plinirea marii taine a iubirii. Să ne spălăm ochii înţelegători ai sufletului cu apa de la Izvorul curăţirii şi să umplem vasele inimilor cu mirul Celei Ce Se face acum Izvor al darurilor sfinţitoare. Cei bogaţi şi cei săraci, cei înţelepţi şi cei nepricepuţi, toţi câţi v-aţi bucurat de darurile Izvorului milostivirii veniţi să-i aducem cântare de laudă. Nimeni să nu se depărteze, socotind că este nevrednic. Nimeni să nu se arate nerecunoscător milelor Sale, ci toţi să ne adunăm într-o ceată duhovnicească, ca să mărim pe Cea care a revărsat ploaia milostivirii Sale asupra tuturor, neîntorcând înapoi nici pe cei nevrednici. Fiecare după măsura iubirii şi după puterea lucrătoare a darului s-O cinstească pe Cea Care S-a făcut Izvor al tămăduirii tuturor neputinţelor. Căci, iată ! Ea va tămădui însăşi neputinţa noastră de a O lăuda după o măsură mai înaltă şi mai vrednică de măreţia desăvârşirii Ei. Astăzi toţi să se aşeze la masa laudelor şi să se ospăteze cu îndestulare din cuvintele luminate ce strălucesc Chipul Celei fără prihană, înălţând paharul gândurilor dumnezeieşti spre cinstirea Împărătesei cerurilor.Izvorul pururea curgător al milostivirii care adapă tot pământul, Raiul Cel înţelegător în care au fost tăinuite toate darurile îngereşti, Cununa laudelor împărăteşti, Veşmântul iubirii ce acoperă tot pământul de focul dreptei judecăţi, Oceanul cel tainic al îndurărilor care străbate tot pământul, Râul Cel dumnezeiesc şi pururea curgător al iubirii, Marea ce ascunde adâncurile darurilor Duhului, Scara cerească ce ne suie la înălţimea Treimii, Norul înţelepciunii ce se odihneşte pe cerul minţii, Raza Cea tămăduitoare ce străbate pâcla neştiinţei, Apa Cea vie Care adapă setea de îndumnezeire, Ploaia Cea înţelegătoare care picură daruri în pământul inimilor, Cărarea Cea luminată Ce odihneşte paşii săltători ai ostenitorilor pentru mântuire, Privighetoarea înălţimilor taborice viersuind dumnezeieşte după măsura înaltă a dorului, mai presus de serafimi, Scara Cea cerească Ce închipuie treptele tainelor dumnezeieşti, Oglinda în Care S-a arătat Cuvântul Întrupat, Uşa împărătească prin Care au intrat cetele Sfinţilor, Poarta Raiului deschisă cu cheia binecuvântării, prin Care ne-am slobozit pe noi de ocara blestemului, Izvorul Cel pururea curgător al cântărilor îngereşti din grădina inimii, Făclia înţelepciunii Ce străluceşte minţile îndumnezeite, Icoana aşezată în altarul inimii şi împodobită cu gândurile rugăciunii smerite, Înălţimea Cea neajunsă de îngeri a laudelor dumnezeieşti, Lumina Cea înţelegătoare ce se arată şi în noaptea păcatelor lumeşti, Adânc de milostivire umplut din Izvorul Treimii, PREASFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU, să ne arate şi pe noi izvoare vii ale darurilor Duhului Sfânt, sfinţindu-ne cu roua rugăciunilor Sale neîncetate, ca să moştenim şi noi odihna cea veşnică îndulcită de susurul izvoarelor Raiului şi de cântările glasurilor îngereşti spre slava lui Dumnezeu şi lauda Preacuratei Stăpânei noastre în veci. Amin.