Mintea! Ce minunat dar dat noua, oamenilor. Nu avem acelasi numar de talanti, dar macar unul, acolo, tot avem. Si cu acel talant trebuie sa ne lucram mantuirea. Daca incercam sa dobandim intelepciune dumnezeiasca, inseamna ca agonisim si alti talanti. Intelepciunea dumnezeiasca presupune pe langa altele musai si smerenie, o virtute pe care Mantuitorul Hristos a exemplificat-o prin viata Sa.

Chiar gandul la Patimile Mantuitorului este un mod de ne cobori mintea in iad, adica sa ne gandim cat a suferit pentru ca noi sa nu ajungem in iad. Sa ne imaginam in consta chinurile iadului. Exista carti care vorbesc despre asta. (Mantuirea pacatosilor, de Agapie Criteanu.) Sa citim si in ce consta bucuriile Raiului.

Daca vom considera ca noi ne putem gandi cu mandrie la orice, caci Duhul Sfant e oarecum obligat sa vina candva la noi, inseamna ca am ingropat talantul in pamant, caci nimic nu-l supara pe Dumnezeu mai mult ca mandria noastra.