[Decebal]

În prealabil postat de AlinB

M-ar interesa totusi un comentariu mai consistent din partea romano-catolica vizavi de ce a adus in discutie Decebal.

Mai e ceva de comentat? Părtinirea în a înţelege pe acest eretic uniat, trădător (ereticul Iosafat Kunţevici), se dovedeşte foarte clar cui îi aparţine atunci când citeşti textele, şi când studiezi mai îndeaproape în general ist(o/e)ria uniatismului. Aşa cum uniatismul la rumâni este judecat profund părtinitor şi mincinos de către papistaşi, (de cele mai multe când citim o carte sau un text "catolic" avem de a face în mare parte cu propagandă mincinoasă), la fel stau lucrurile şi cu privire la uniatismul la ucraineni. Dar este o propagandă mincinoasă care în timp alterează şi schimbă realitatea, deşi la început viziunile eretice şi mincinoase sunt doar în capetele înfierbântate ale ereticilor, complotiştilor şi agitatorilor.

În general, şi cred că s-a observat acest lucru, cel puţin pentru nişte observatori obiectivi, informaţi şi de bună-credinţă, aşa zişii catolici sunt educaţi în aşa fel încât sunt învăţaţi să mintă, să înşele, să comploteze, să calce adevărul în picioare, ca să îşi impună minciunile şi distorsiunile lor, "spre marea slavă a lui Dumnezeu", pentru că au învăţat şi ei că în viaţă nu contează cine are dreptate şi adevărul, ci cine are puterea pentru a îi silui pe ceilalţi să accepte "adevărurile" impuse de putere. "Adevărul" este acela care a reuşit să calce şi să zdrobească, să anihilieze sau să neutralizeze "minciunile" şi "ne-adevărul" celorlalţi; nu contează în esenţă dacă este sau nu adevărat, ci dacă prin orice mijloace, chiar, şi oricât de, neortodoxe, s-a atins scopul pe care unii, pretinşi deţinători ai Adevărului, l-au fixat că este legitim pentru starea generală a lucrurilor.

Este însă drept că cei mai mari favorizatori ai uniatismului au fost şi sunt în continuare chiar ortodocşii; şi nu pentru că papistaşii şi uniaţii ar avea dreptate, ci pentru că ortodocşii, aşa cum am mai spus de multe ori, lasă adevărul nelucrător şi prin aceasta favorizează lucrarea minciunii papiste, minciună care a ştiut şi ştie să se folosească de tot felul de factori pentru a ajunge la putere şi a da tot felul de "tunuri" (aşa cum a fost şi "tunul" uniatist), care ştie să mintă, să înşele, să corupă, să fraudeze, să completeze, să falsifice documentele şi istoria, aşa încât marea massă a celor mai mult su mai puţin ignoranţi să nu vadă care este de fapt adevărul şi în ce constă înşelarea uniatistă. Factorii favorizatori, dar nu şi declanşatori, ai uniatismului sunt trândăvia ortodocşilor în lucrarea adevărului, accentul pus pe cantitate, nu pe calitate, pe numărul de slujbe şi de ritualuri, o anumită formă de superstiţie magico-ritualisto-religioasă care este culmea cultivată chiar de către clerici, lipsa de credinţă până la capăt atunci când se pun mari mize în joc, când organizaţia instituţională a bisericii este ameninţată, şi când clericii au de ales între un soi de "înţelegere" cu duşmanul şi între mărturie până la capăt, până la martiriu, indiferent de consecinţe, precum şi, mai nou, ecumenismul care este unul dintre factorii cei mai anchilozatori pentru ortodocşi, căci nu mai ai voie să arăţi Adevărul Ortodoxiei în raport cu ereziile şi căderile altora, nu mai ai voie să faci misiune de convertire a altora, nu ai voie să încerci să te impui în faţa altora nici măcar prin mijloace şi căi ortodoxe, (nu mai spun că clericii înşişi se limitează foarte mult în ceea ce priveşte ortodoxia şi impunerea ei, misiunea şi convertirea, şi lucrarea adevărului, limitându-se la un ritualism religios fără prea mari consecinţe, după cum se şi vede dealtfel, pentru viaţa "ortodocşilor" în general). Atâta vreme cât ortodocşii, îmbătaţi de minciuna veacului acestuia mulţi dintre ei, nu au păstrat şi nu păstrează linia autentică apostolică şi patristică, hristică, ei crează condiţiile favorabile îndepărtării harului lui Dumnezeu şi a "dării lor în pradă" în faţa diverselor forţe oculte, eretice, etc. Aşa li s-a întâmplat creştinilor occidentali care au căzut în prada şi opresiunea ereziei papaliste.

Şi pe lângă astea, şi altele, mai sunt, mai nou, infiltraţii (fie masoni, fie papistaşi, fie ecumenişti sau în alte vremuri comunişti) care se strecoară ca şerpii să ajungă la putere aşa încât să direcţioneze instituţia eclezială (nu şi Biserica, Trupul lui Hristos, care rămâne fidelă Adevărului) spre scopurile impuse de celelalte obedienţe, masonice, ecumeniste sau papiste. Nu mai pomenesc că sunt şi agenţi dubli sau tripli, care "joacă" cu toată lumea, numai ei să îşi păstreze scaunele, funcţiile, privileghiomurile, şi pentru ca să impună falsele lor credinţe şi falsa lor ştiinţă. Toată chestiunea este să nu se ajungă la Cădere, pentru că apoi lucrurile vor fi foarte greu sau chiar imposibil de a mai fi restaurate, şi oricum nu vor mai putea avea strălucirea interioară de odinioară.