Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Păcatele mărturisite nu se repetă, sînt iertate deja. Dar unele au consecințe grave asupra celorlalți din nefericire. Consecințe eterne.
Nu mă descurajez, știu cum să mă împotrivesc gîndurilor ăstora. Dar niciodată nu voi mai putea ajunge acolo unde aș fi ajuns dacă nu aș fi comis o infracțiune atît de smintitoare.
|
Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată, spune o veche vorbă din popor, dar tu ai și mărturisit-o.
Dacă tu spui că niciodată nu vei ajunge acolo unde ai fi ajuns dacă nu ai fi comis acea infracțiune înseamnă că nu știi(dpmdv) unde erai înainte. La fel ca fiul rătăcitor, erai aproape de Tatăl, ca și fiul cel mare, dar El nu era în tine pentru că nu erai închinat Lui; acum, după ce ai înțeles gravitatea păcatului făcut, te-ai căit, te-ai pocăit și te-ai închinat Lui, ca fratele cel mic și deosebit de cel mare, care-și închipuia că e închinat deși n-a păcătuit cu fapta, ci cu gândul că e vrednic.
Și Antonia, făcând referire la Saul, sugerează că
31. Și mulți dintre cei dintâi vor fi pe urmă, și din cei de pe urmă întâi.(Mc10,31)
Încă nu am dovezi, dar am convingerea(și prin Duhul Sfânt, speranța) că rugăciunea unei inimi smerite Dumnezeu o ascultă până acolo încât șterge, numai El știe cum, urmările unei fapte rele pentru care acea inimă se spovedește fierbinte; vreau să cred că prin iertarea păcatului(și mă rog pentru asta) se sterg și consecințele lui.
Astfel, prin rugăciune se poate schimba orice, chiar și trecutul.