Daca tot ai luat in bascalie problema cu Sfanta Impartasanie si Duhovnicul , iti propun sa-l "asculti " , daca vrei bineanteles , pe Parintele Paisie si sa tragi singur concluzile ce se impun , lasand la o parte neseriozitatea si lipsa de simtire cu care bravezi continuu !
Deci , domnule Haisam I. :
"Să nu-l odihnim pe aproapele în patimile lui"
Scopul este cum ne vom odihni în rai, nu cum ne vom odihni pe pământ.
- Părinte, atunci când vreo oarecare femeie ne spune: "Nu m-a înțeles duhovnicul", ce trebuie să-i spunem noi?
- Spuneți-i: "Nu cumva tu nu l-ai ajutat să te înțeleagă? Nu cumva greșeala este a ta?". În aceste cazuri trebuie să-i faceți probleme de conștiință aproapelui, să nu-l îndreptățiți ușor. Lucrurile sunt foarte fine.
Sunt oameni și situații care chiar și pe duhovnic îi încurcă.
- Și dacă ne spune că nu o odihnește duhovnicul ei?
- Nu cumva este vinovată și ea pentru că nu o odihnește, nu cumva cere ca duhovnicul s-o odihnească după voia ei? Să presupunem că cineva este nepăsător față de familia lui și are mereu certuri cu femeia sa. Vrea să se despartă de ea și vine la mine și mi se plânge cu pretenția să fiu de partea lui, ca să-i distrug familia. Dacă îi spun: "Tu ești vinovat în toată istoria aceasta", și nu-și conștientizează vinovăția sa, va spune că nu l-am odihnit. Adică unii spun: "Nu m-a odihnit duhovnicul", pentru că acela nu le spune să facă ceea ce ar fi vrut ei.
Dacă duhovnicul îndreptățește patimile fiecăruia, se poate să-i odihnească pe toți, dar oamenii nu se ajută așa. Dacă este vorba să-l odihnim pe fiecare în patimile lui, atunci să-l odihnim și pe diavolul. Vii, de pildă, tu și îmi spui: "Sora cutare mi-a vorbit urât". "Ei, nu da importanță la asta", îți spun, și te odihnesc. După puțin vine sora aceea și-mi spune despre tine: "Sora cutare a făcut cutare și cutare". "Ei, îi spun, bine, dar nu o știi cine este? Nu le lua în serios". Am odihnit-o și pe ea. In felul acesta pe toți îi odihnesc, dar îi și împiedic pe toți. Corect însă este să-ți spun: "Vino încoace! Pentru a-ți vorbi sora astfel, înseamnă că ai făcut ceva", și astfel îți vei simți vinovăția și te vei îndrepta. Pentru că din clipa în care îți vei simți vinovăția, toate vor merge bine. Odihna adevărată vine atunci când omul se aranjează corect.
Scopul este cum ne vom odihni în rai, nu cum ne vom odihni pe pământ. Sunt unii duhovnici care odihnesc gândul aproapelui și apoi acela spune: "
Foarte mult m-a odihnit duhovnicul meu", dar rămâne neîndreptat, în timp ce ar trebui să-l ajute pe om sa-și afle cusururile lui, să se îndrepte și în continuare să-l povățuiască în acest sens. Numai atunci vine adevărata odihnă. Faptul de a odihni pe celălalt în patimile lui nu constituie un ajutor; pentru mine aceasta este o crimă.
Pentru ca duhovnicul să poată ajuta doi oameni care au legătură între ei, trebuie să aibă legătură cu amândoi. Atunci când ascultă, de pildă, gândurile a doi oameni care au neînțelegeri, trebuie să cunoască ambele suflete, pentru că fiecare poate prezenta subiectul așa cum îl înțelege el. Și să primească să le rezolve neînțelegerile lor numai dacă și aceia acceptă să le rezolve potrivit cu Evanghelia, deoarece toate celelalte feluri de rezolvări sunt o continuă durere de cap și trebuie mereu aspirine. Apoi să-l pună pe fiecare la locul său; să nu-l îndreptățească pe nici unul. Să-i spună fiecăruia cusururile lui, astfel încât cioplind o strâmbătură, se cioplește și cealaltă și astfel se înțeleg și se unesc.
Singurul bine pe care îl am este acesta: niciodată nu îndreptățesc pe nimeni, chiar dacă nu este vinovat. Atunci când, de pildă, vin femei și îmi spun că au probleme în familie și că bărbatul este vinovat, le dojenesc pe femei. Atunci când vin bărbați și se plâng de femeile lor, îi dojenesc pe bărbați. Nu le odihnesc gândul, ci fiecăruia îi spun strâmbăturile lui, îi spun fiecăruia ceea ce îi trebuie ca să poată fi ajutat. Altfel, pleacă odihnit unul, pleacă odihnit și celălalt, și acasă se încaieră între ei. "A avut dreptate spunându-mi așa despre tine!". "Dar mie, știi ce mi-a spus despre tine?". Vreau să spun că pe nimeni nu odihnesc în patimile lui. Pe mulți chiar îi cert destul de tare – firește, spre, binele lor – dar pleacă astfel cu adevărat odihniți. Se poate să plece și amărâți, dar înlăuntrul lor își dau seama că eu m-am amărât mai mult decât ei.
- Părinte, unii simt o siguranță atunci când îi certați.
- Da, pentru că nu cert pe nimeni așa, sec. Îi voi spune că are niște însușiri bune, pe care să le pună în valoare, dar și cusururile cutare, pe care să le îndrepte.
Când nu-i spui adevărul, atunci în clipa când nu este lingușit înnebunește.
(
Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoința Duhovnicească)