Monarhia mai este posibila
ce a facut Traian Basescu ?! Pai sa va zic cateva marii hotii patronate de el:
Un exemplul elocvent in acest sens este asa-numita „afacere cu vagoane”. La 30 noiembrie 1990 se semneaza un contract intre SNCFR si firma germana „Waggonbau Goerlitz”, privind producerea si livrarea catre SNCFR a unui numar de 155 vagoane de calatori noi, apartinand seriilor 20-80 si 19-80 (de clasa a doua si intaia), la un pret total de 125 milioane marci germane. La aceea vreme, ministrul al transporturilor era Doru Pana, iar director general al SNCFR era Teodor Groza. In 1991, dupa ce comisia de receptie a SNCFR constata ca unele din aceste vagoane prezinta unele defecte de fabricatie, si in plus nu erau nici vagoane noi, ci vagoane care deja circulasera in Cehoslovacia si Bulgaria, refuza sa aprobe importul. Insa, noul ministru al transporturilor Traian Basescu (numit in aprilie 1991) il demite pe directorul SNCFR Teodor Groza- care refuzasera sa aprobe acest import, numindu-l in locul lui pe Aurel Dumitrescu, care aproba acest import!
Pentru a putea plati o parte din suma, SNCFR realizeaza un export in Germania de 27.483 tone sina de cale ferata uzata, la un pret de 112,02 dolari/tona.
In februarie 1993, intreaga aceasta „afacere a vagoanelor” a facut obiectul unei anchete din partea Inspectoratului General al Politiei, care dispune efectuarea unei expertize tehnico-contabile. Insa, in 1994, dosarul este inchis!
Pe data de 31 martie 1991 (cand ministrul al transporturilor era Doru Pana, iar, dupa o luna de zile, ministrul al transporturilor este numit Traian Basescu), in baza unei note a ministerului transporturilor (fara data si fara numar!), s-a stabilit necesitatea obtinerii unui credit de 45 milioane $, pentru retehnologizarea a 15 nave, apartinand „Petromin”. Peste nici doua saptamani, pe data de 11 aprilie 1991, noul ministrul al transporturilor (Traian Basescu) semna, la Oslo, impreuna cu reprezentantii „Petromin”, contractul cu furma norvegiana „Klaveness”, o scrisoare de intentie, prin care se convenea infiintarea unei companii mixte romano-norvegiene, cu sediul in Liberia, prin exploadare a 16 nave.
Zis si facut. La data de 14 mai 1991 s-a infiintat compania mixta „Petroklav”, cu sediul in Liberia. Ulterior, se renunta la aceasta locatie, compania fiind mutata in Bahamas, la 26 iulie 1991. Toate aceste demersuri au fost aprobate de ministrul transporturilor, Traian Basescu, fara ca acesta sa obtina si aprobarea guvernului, asa cum prevede legislatia. De asemenea, navele din respectivele companii ,care apartineau de Petromin, au arborat pavilionul liberian, tot din ordinul lui Traian Basescu, desi legislatia de la aceea vreme interzicea acest lucru.
Managementul a fost incredintat firmei „Klavenes”. Totusi, norvegienii s-au tinut de cuvant, obtinand, de la „Chritiana Bank” din Oslo doua credite, in valoare de 45 si 64 milioane $, garantate cu navele romanesti.
Si pentru ca activitatea sa fie profitabila, pana in 1999, pentru a plati ratele creditului total de 109 milioane $, au fost vandute zece din cele 16 nave, cu care „Petromin” se asociasera cu partenerul norvegian. Insa, ghinion, mai ramasesera de platit 20 milioane $, asa ca si celelalte sase nave s-au aflat in situatia de a fi arestate si vandute, pentru ipoteca facuta de „Christiana Bank”. Potrivit datelor din dosarul „flota”, compania „Petromin” nu a incasat nici un dolar, din milioanele de dolari realizate de firma mixta romano-norvegiana, in perioada 1991- 1999.
Astfel, prejudiciul creat prin pierderea celor 16 nave insumeaza 300 milioane $.
Si ca circul sa fie complet, s-a descoperit ca in firma mixta constituita cu norvegienii, Traian Basescu era si director, desi, in accelasi timp, era si ministrul al transporturilor in guvernul Romaniei.
Tot in calitate de ministrul al transporturilor, Traian Basescu i adreseaza un memoriu primului ministru de atunci (Petre Roman), prin care propune infiintarea firmei mixte „Minerva Shipping Company”; contributia, la aceasta firma, urma sa fie de 50% a „Petromin” si 50% a firmei „Ermis Maritime”, cu sediul in Liberia. Contributia partii romane consta in 7 nave, iar a firmei straine in contributia la reparatia si retehnologizarea navelor. Noua firma urma sa aiba un profit de 16,2 milioane $ (din care 50% urma sa revina partii romane). Insa, navele au fost transferate catre firma „Minerva Shipping Company” in baza unor documente ilegale (nu au existat procese-verbale de predare-primire a gestiunii, navele au fost vandute la o valorea derizorie). Acest lucru a avut drept consecinta pierderea profitului de 6 milioane $, dar si a celor 7 nave, prejudiciul creat „Petromin” insumand nu mai putin de 100,5 milioane $.
Iar cu acel ridicol raport de "condamnare a comunismului" Traian Basescu in primul rand nu avea el competenta necesara in aceasta privinta, nefiind istoric de meserie (de aceasta analiza trebuia sa se ocupe istoricii) si in al doilea rand a fost si un raport necinstit si partinitor, deoarece nu s-au aratat si lucrurile bune care s-au facut in perioada regimului comunist, in special dupa 1964!
|