[cristiboss56]

Un om în care nu există nici o mişcare şi acţiune a duhului nu se află la nivelul demnităţii umane.


Acesta se exprimă în universala dorinţă pentru binele suprem şi se vede şi mai clar în nemulţumirea universală faţă de tot ceea ce este creat de om. Ce arată această nemulţumire? Ea arată faptul că nimic din ceea ce a fost creat nu este în stare să mulţumească duhul. Duhul vine de la Dumnezeu, el Îl caută pe Dumnezeu, el vrea să Îl guste şi, rămânând în legătură vie şi supus faţă de Dumnezeu, se odihneşte în el. Când ajunge la aceasta, el se află în pace, pe care nu a putut-o avea anterior. Oricât confort şi fericire omenească are o persoană, ea are foarte puţin. După cum ai observat deja. fiecare caută permanent. Oamenii caută şi găsesc ceva, dar după ce au găsit, ei dau la o parte şi încep să caute totul din nou, ca să poată arunca din nou ceea ce găsesc. Şi se continuă aşa la nesfârşit. Aceasta înseamnă că ei caută ceea ce este rău, în locul cel rău, şi nu ceea ce ar trebui ei să caute şi în locul potrivit. Nu este aceasta o dovadă clară că există o forţă în noi care ne trage spre Cer de la pământ şi de la durerile pământeşti?
Nu-ţi dau o explicaţie detaliată a tuturor acestor manifestări ale duhului, ci doar îţi îndrept gândurile către prezenţa duhului în noi şi îţi cer să mai meditezi puţin, ca să te convingi pe deplin că se află un duh în noi. Pentru că trăsătura specifică omului se află în duh. Sufletul uman ne ridică puţin deasupra nivelului animalelor, în timp ce duhul ne plasează puţin sub nivelul îngerilor. Desigur că înţelegi sensul diferitelor expresii ca „spiritul scriitorului”, „spiritul unui popor” şi aşa mai departe. Este suma totală a caracteristicilor distinctive reale, dar într-o anumită măsură ideale, care au înţelesul de ceva sigur, evaziv şi intangibil. La fel este şi „duhul uman”, „spiritul unui scriitor”, pe de altă parte, este văzut pur şi simplu ca ceva idealizat, pe când duhul uman este prezent într-un om ca o forţă vie, cu mişcări viabile şi senzoriale care îi atestă prezenţa.
Din ceea ce s-a spus, sper că vei ajunge la următoarea concluzie: Un om în care nu există nici o mişcare şi acţiune a duhului nu se află la nivelul demnităţii umane.


(Sf. Teofan Zăvorâtul, Viața duhovnicească și cum o putem dobândi, p. 58-59)