Citat:
|
În prealabil postat de cristiboss56
Apai drag Ovidiu , in general vorbind, cel mai greu pentru omul zilelor noastre , este sa fie asa cum este el, natural, fara a juca teatru mai mult sau mai putin bine. Aceasta este valabil in orice si oriunde, inclusiv in credinta noastra.
|
Cred ca nu ar fi asa de greu, daca si numai daca...exista o conditie...sa-l caute pe Domnul. Indiferent cum a fost un om, daca sufletul lui doreste sa caute, doreste sa iubeasca, doreste sa aleaga partea cea buna, atunci incepe si schimbarea, pocainta. E un fel normal-anormal, he. Zic asa fiindca este normal pt. omul care nu se pocaieste, deoarece normalul vazut de el, nu poate fi vazut ca anormal, pana ce nu se trezeste. Cum sa vada lumina in intuneric ? Cand incepe aceea raza de lumina, sclipire, atunci abia incepe si el sa-si puna intrebari si incepe sa zareasca lumina din intuneric. Apoi daca doreste o cauta si intr-un final poate fi inundat de toate cele bune, in locul celor rele.
Cat despre cei care spui....inclusiv in credinta noastra...asta fiecare stie ce face si cum face.
Doamne ajuta !