[Parascheva16]

- Stiati atunci de rugaciuni, va rugati?

-"Tatal nostru" si "Ingerasul". M-a invatat bunica. Zicea bunica, si ziceam si eu dupa ea, ca sa invat. Si imediat am invatat.

- Si cum a continuat dupa aceea cu tusa?

- Tusa, pe urma, a plecat de la noi, n-a mai vrut sa mai steie cu bunica. Bunica, daca a vazut ca nu mai e tusa cu ea, a adus-o pe mamica mea, cu barbat cu tot.

- Stiti cumva daca s-a cait pentru tot raul pe care vi l-a facut?

- Niciodata nu i-a parut rau.

- Dar ce s-a intamplat cu ea in cele din urma?

- A paralizat -- pentru ca, sa spun si asta, ea cand pleca mamica de acasa si taticul la lucrul lui, primavara si vara, eu ramaneam acasa singura. Si trebuia sa stau afara la poarta. Taticul a facut curte la animale dupa casa, pana la casa tusii. Si cand pleca mamica de-acasa, ma vedea ca sunt singura, venea si strica doi lati din prajina, ca sa iasa porcii, animalele, ieseau animalele afara. Ca sa faca rau.

Si eu atunci vedeam, si strigam pe vecina. Si trimitea baiatul, un baiat de 12 ani, si baga porcii si animalele in grajdul vacilor. Si de-acolo nu mai ieseau. Eu trebuia, ca ploua, ca bate vantu', sa stau afara, ca s-o pazesc pe ea.

- Cine va punea sa stati?

- Mamica.

- Si ce faceati in tot timpul asta?

- Citeam.

- Cum va descurcati cu mana?

- Pai mi se vindecase, numai ca nu puteam s-o folosesc ca orisicine, cum trebuie. Foarte incet, foarte greu...

Si avea mamica cai, avea caruta, si cand auzea ca e undeva Sfantul Maslu, ma ducea. Si cand stia ca pelcam, tusa venea si facea sa iasa porcii. Vecina stia. Vedea. Venea si baga porcii. Intr-o zi, cand eram singura, a venit la mine tusa si a zis: "Tu, Aurico, sa-mi spui mie ceva. Cine ziceti voi ca a dat drumul la porci in gradina?". Eu am inceput sa plang de ciuda. Si am zis: "Tusa, Maica Domnului sa-i secere puterea din maini si din picioare cui mi-o face rau!". "Vai, tu, Aurico, vai! De ce zici asa?".

Am zis asa pentru ca eram foarte necajita. Si a plecat de langa mine. Si la vreo doua luni de zile a inceput sa scape farfuria din mana, a inceput sa nu mai poata sa-si taie paine, n-a mai putut sa mai vie la apa - ca aveam fantana la coltul casei, si lua si ea apa de la noi. Asta vina am avut si o am pe constiinta! Ca de necajita si de-amarata am zis asa. Dar ea n-a venit o data in viata ei sa zica: "Aurico, iarta-ma, c-oi fi fost rea cu tine".

- Deci va pare rau ca ati zis vorba aceea? ...

- Cat oi trai imi pare rau! Dar ce sa mai fac?

-La manastire cum ati ajuns?

- La manastire am facut scrisoare.

-Cati ani aveati?

-Oi fi avut vreo douazeci, douazeci si unu..Dupa ce a murit mamica. Am facut scrisoare la multe manastiri si aici m-au primit.

- Acum, privind in urma, ce sentimente aveti fata de tusa?

- Dac-ar da Dumnezeu sa mai vie o data sa o vad, eu as imbratisa-o. Dupa inima pe care o am. O pun mereu la rugaciune. I-am facut cu Parintele pomelnic pe tot anul.

- Cum era copilaria dumneavoastra, stand in carut?

-Eu nu am stiu de copilarie, ori de bucurie. Eu numai amarata am fost.

- Totusi, care au fost cele mai mari mangaieri ale dumneavoastra?

- Maica Domnului. Mamica, cand pleca si ma lasa singura, lua toate incoanele de pe perete, le punea pe scaun si imi zicea: "Aurico, da-mi o icoana, care-ti place tie mai tare". Iar eu o luam pe Maica Domnului si o sarutam. Si ea zicea: "Aurico, mama, asta-i Mama ta. Eu sunt o pacatoasa, sunt o taranca, sunt nevrednica, te las singura, dar Maica Domnului nu te lasa singura. Ea e tot timpul cu tine."

-