[Florin_cj]

În prealabil postat de AGabriela

Stiu ca nu o recomanda, nu este de recomandat. Insa, desi repet, am vazut ca nu toti rezista la indiferenta si, in unele cazuri, chiar cei credincioasi iau decizia divortului (este drept ca acest lucru l-am observat doar cand nu au fost copii implicati la mijloc). Doua cazuri, apropiate am de acest fel. Unul pe care l-am descris si altul al unei prietene (colege) care era sa inebuneasca. Pentru ca din partea celuilalt nu mai erau dovezi de dragoste, prietenii mei (fiecare in cuplul sau) au decis sa plece. Amandoi pentru ca nu se mai simteau iubiti de cei cu care erau. Bineinteles ca eu stiu ambele probleme doar din afara si doar dintr-o parte, dar totusi, ce faci cand nu mai exista iubire desi Taina Cununiei a fost savarsita? Mi-e groaza sa ma gandesc ca as putea fi in locul lor vreodata. Sper sa ma fereasca Dumnezeu.

Sa imi fie cu iertare, insistenta mea a mai suparat pe cineva drag mie, dar nu pot sa ma abtin si sa nu iti spun si sa spun si celorlalti si sa imi amintesc mie, dar am sa o fac precum un inginer! Iubire=vesnicie in imparatia Lui Dumnezeu, Iubire=o viata in viata de acum! Daca intrerupi pentru o secunda iubirea si te uiti cu ochii in duga dupa altul, nu mai stii ce e iubirea, esti prins de desfrau si de pacatul placerii si asta nu e iubire, e desfranare!
Daca ai gresit pana a nu stii asta, respect-o macar dupa ce aflii asta! Dar cel care aude vorbele astea si spune ca sunt reguli, inseamna ca nu a ajuns sa stie ce inseamna a iubi cu adevarat! De ce sa se desparta, ca nu ii mai unesc sentimentele? Hey ... trezirea ce sentimente sa ii uneasca, daca ei se mint si s-au mintit inca de la inceput unul pe celalalt, atunci cand s-au jucat cu indragosteala, atunci cand pentru ei un sarut a fost joaca si ar fi trebuit sa fie ca o logodna, atunci cand unirea trupurilor a fost placere si trebuia sa fie ca o casatorie?! Toate se pot repara, dar ei nu vor, pentru ca ei fug dupa placere asa cum au fugit si pana acum, dar ascund asta de ei insisi si vei vedea ca prietenii tai cauta placere si nu au cautat niciodata o sotie sau un sot care sa le stea alaturi pana la adanci batraneti cand vor muri! Daca nu prietenii tai, atunci jumatatile lor! Daca Dumnezeu a legat, asa cum si tu ai spus, omul sa nu desparta! Daca a ales, ramne cu ce a ales si duce pana la capat! Iertarea este pentru cel care nu cunoaste toate astea, dar dupa ce le stie si continua sa le faca, inseamna ca omul nu il iubeste pe Dumnezeu cu adevarat, asa cum crede si iertarea vine tot mai greu! Nimeni nu ii va multumi pe acestia, decat pacatul, pentru ei sarutul a ramas o joaca si unirea trupurilor o pofta, adica spui tu tot cei credinciosi cer despartirea! Asta pentru ca cei credinciosi au vrut sa isi faca poftele fara pacat si s-au casatorit, dar defapt s-au mintit doar pentru a ajunge unul cu celalalt! Acum au realizat ca nu sunt unul pentru celalalt? Pentru ca au persistat in minciuna, si au cazut in desfrau atat de tare, incat acum se vad diferiti! Daca vor face adevarul se vor impaca, dar inima lor vrea desfraul de asta s-au despartit! Mare pacat ca se ascund in spatele bisericii si spun ca nu se inteleg din pricina aceasta, pentru ca nu este iertare, rabdare si nici adevar in ei!
Scriu si celorlalti ce ti-am scris tie:
A iubi, adica cand vezi pe cineva sa iti amintesti doar de jumatatea pe care ai aleso pana la sfarsitul vietii, altfel vei trai in desfraul mintii! Plus de asta daca nu vei iubi un om in acelasi chip o viata intreaga, cum crezi ca vei ajunge sa il iubesti pe Dumnezeu o vesnicie?! Daca vei ajunge sa iubesti un om in acest chip nu vei mai intra in desfrau, iar pe restul ii vei putea iubi fara ca mintea ta sa intre in desfranare la un momentdat! Dar sa gasesti pe cineva care sa faca la fel pentru tine sau sa il iubesti cu adevarat pana te va iubi si el cu adevarat! Daca renunti la asta, ai varianta unei vieti monahale care te protejaza cat poate de desfrau, insa cu reguli care nu sunt in conformitate cu firea omeneasca! Dumnezeu nu ne-a lasat sa ne ispitim unul pe celalalt, ci ne-a lasat sa traim firesc, dar nicidecum sa cadem in desfraul de a iubi prea multi in chipul acesta al jumatatii noastre, pentru ca daca vom avea prea multe jumatati ne vom cioparti prea tare sufletul!
In chipul acesta esti ferita de pacatul desfraului si vei putea sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, ca pe un frate. Statulul de celibat te va pune mereu in impostaze care nu o sa aduca iubire, ci indragostire si multe neajunsuri si suferinte care atrag aceste jocuri ale indragostitului, suferinte care apar in momentele in care ramanem singuri, izolati de acesti prieteni. Apoi nu mai iubim nimic, nu mai vedem nimic, nu mai suntem capabili sa apreciem nimic ce este in jurul nostru!
Desfraul mintii sau curvia sunt lucruri din pricina carora ajungem sa nu mai iubim cu adevarat! De aceea dupa ce ne casatorim daca ne umbla ochii in dunga, in momentul acela intrerupem dragostea de o viata fata de sot si tot asa vom intrerupe si dragostea fata de Dumnezeu, cand vom minti sau vom ascunde ceva acpoapelui nostru! Trebuie sa invatam ca iubirea nu este un sentiment transferabil! Daca intrerupi vesnicia pentru o secunda, nu o mai poti numi vesnicie! La fel daca minti sau ascunzi ceva, inseamna ca nu mai iubesti! In schimb daca vom iubi cu adevarat pe sotul sau pe sotia noastra, vom vedea din acel celalalt aproape al nostru doar un frate care imi va aminti de sot, asa cum voi vedea din sot jumatatea mea care imi aminteste de Dumnezeu, asa cum monahul vede din orice frate pe cineva care ii aminteste de Dumnezeu, dar nu mai mut de atat! Iata ca Dumnezeu ne-a facut drumul mantuirii usor si nu ne-a lasat singuri, ne-a dat de ajutor jumatatea, dar atentie cum o tratezi in viata! Nu toti suntem pregatiti pentru viata de calugarie, de altfel Dumnezeu vrea sa fie mantuiti cei multi nu doar o parte mica din oameni!

Doamne ajuta!