[cristiboss56]

Nu te teme. Este luptă şi vom avea şi răni. Acestea se vindecă prin spovedanie.

- Părinte, intru în panică atunci când am cădere în nevoinţa mea!
- Nu te teme. Este luptă şi vom avea şi răni. Acestea se vindecă prin spovedanie. Iată, soldaţii aflaţi în război, atunci când sunt răniţi într-o luptă, aleargă imediat la medic, îşi leagă rana, şi contiuă să se lupte cu mărime de suflet. Între timp dobândesc şi experienţă din rănire şi se păzesc tot mai bine, aşa încât să nu mai fie răniţi. Aşa şi noi, atunci cînd suntem răniţi în nevoinţa noastră, nu trebuie să ne pierdem curajul, ci să alergăm la medic – la duhovnic -, să-i arătăm rana să ne vindecăm duhovniceşte şi să continuăm din nou “lupta cea buna”. Rău este atunci când nu căutăm să-i aflăm pe vrăjmaşii cei înfricoşători ai sufletului, patimile, şi nu ne nevoim ca să-i omorâm.


(Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoinţa duhovnicească, p. 259)