Trupul înviat al lui Hristos - izvor de viață dumnezeiască ( continuare )
CUVÂNT TEOLOGIC al Părintelui Dumitru Stăniloae:
Din sufletul lui Hristos îndumnezeit deplin, sau pnevmatizat, va iradia apoi puterea care va învia sau va pnevmatiza și trupul din mormânt. De aceea învierea începe în iad. Acest lucru e spus în mod implicit în epistola 1 Pt. 4, 6.
Von Balthasar mai observă că, „în vreme ce icoanele occidentale ale Paștilor arată pe Hristos înviind totdeauna singur, Răsăritul ne face să vedem latura soteriologică și socială a operei de răscumpărare“6.
De fapt, cele două moduri de reprezentare iconografică a Învierii sunt solidare cu cele două concepții despre mântuirea în Hristos. În teologia occidentală, Hristos, neavând nici o putere în El însuși care să se arate în înviere, e ridicat din neputința extremă a morții de către Tatăl, Acesta având apoi să atribuie celor care cred o grație creată, acordată lui Hristos pentru fapta Lui meritorie, dar de care El nu are nevoie. În teologia ortodoxă, Hristos iradiază din El însuși, sau din sufletul și din trupul Lui, energia necreată, începând această iradiere încă în iad, și penetrându-i prin ea pe cei care au nădăjduit în venirea Lui dinainte de venirea Lui, de fapt, în trup. Prin jertfa Lui a intrat, îndată ce ea s-a săvârșit pe Golgota, nu numai în comuniune deplină cu Tatăl, ci și cu oamenii, deocamdată cu sufletele celor fără trupuri, înainte de a-Și învia trupul.
(...) Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți afirmă că Hristos cel înviat iradiază din El celor care-L văd cu mult mai mult decât o siguranță că El e Dumnezeu, și o trimitere, cum spune Von Balthasar. Iradiază din El lumina și puterea Duhului, umplându-i și pe ei de acest Duh. Convingerea că El e Dumnezeu o primesc prin Duhul comunicat lor, Care, după ce a pnevmatizat trupul Lui, îi umple și pe ei de putere. Iar puterea aceasta continuă să se comunice și după înălțare și ea va spiritualiza treptat și trupurile noastre, ducându-le spre înviere, prin iradierea din El în noi (Rom. 8, 9-11). „Nu a ars rugul înconjurat de flacără, ci mai degrabă ne luminează Hristos prin Duhul Sfânt și este în noi prin El“7. Participând la sfântul Lui trup ne facem și noi „sfinți“8. Căci din acest trup sfințenia iradiază ca o lucrare a Duhului. „Hristos ne izbăvește prin lucrarea Duhului de patimile ascunse în lăuntrul minții“9.
Prin urmare, puterea din trupul înviat al Domnului continuă să li se comunice atât ucenicilor, cât și tuturor celor care cred în El și după înălțarea lui Hristos la cer. Li se comunică la început prin coborârea Duhului Sfânt și apoi în Tainele Bisericii. „El v-a făcut vii împreună cu Sine“, spune Sfântul Apostol Pavel (Col. 2, 13). „Hristos este viața voastră“ (Col. 3, 4). „Să umblați întru El, înrădăcinați și zidiți Fiind într-însul... Iar întru El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii“ (Col. 2, 6, 7, 9).
Aceasta nu înseamnă că ni se dă tot ce este în Hristos de la început și că nu există și un efort al nostru pentru a asimila tot mai mult din ceea ce este în Hristos, adică din umanitatea Lui. „Iar noi, toți, cu fața descoperită răsfrângând ca o oglindă mărirea Domnului, ne prefacem în aceeași asemănare din slavă în slavă, precum este de la Domnul, Care este Duhul“ (2 Cor. 3, 18). În Hristos cel înviat este viața dumnezeiască pentru că în El e și moartea omului luată în El însuși și amândouă acestea sunt active în noi. „Noi totdeauna purtăm în trup moartea lui Hristos, ca și viața lui să se arate în trupurile noastre“ (2 Cor. 4, 10). Din puterea morții, dar și a învierii Lui murim păcatului și viem lui Dumnezeu. „Iar dacă Hristos locuiește în voi, trupul vostru este mort pentru păcat… Și dacă Duhul Celui care a înviat pe Hristos din morți (deci și Duhul lui Hristos, n.n.) locuiește în voi, … vii va face și trupurile voastre“ (Rom 8, 10-11). Locuri ca acestea se pot înmulți încă foarte mult. Conținutul lor a fost făcut explicit în multe feluri de Sfinții Părinți. Acest conținut se poate rezuma în următoarele: Trupul lui Hristos cel înviat este un trup ridicat la deplina transparență duhovnicească și în această calitate s-a umplut de sfințenie, transparență și îndumnezeire, aflându-se în fața Tatălui. Dar această sfințenie, transparență și îndumnezeire ni se comunică și nouă prin împărtășire de trupul Său și deci Învierea lui Hristos înseamnă nu numai o comuniune a Lui cu Tatăl, ci și intrarea Lui în deplină comuniune cu noi, comuniune la început pentru noi virtuală, dar având să devină comuniune actualizată, prin sălășluirea lui Hristos prin Duhul Său în ființa noastră.
* Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 2, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2010, pp. 174-182.
note
1 Leonțiu de Bizanț zice: „Întrucât trupul Lui era de o ființă cu trupurile celorlalți oameni, cum a murit, așa putea să se și corupă. Iar faptul că nu s-a corupt nu arată schimbarea firii, ci puterea activă a voinței dumnezeiești, precum și mersul pe mare nu e o indicație a firii trupului, ci un semn al Dumnezeirii“ (Contra Nestor. et Eutych., P.G. 86, 1, col. 1341 D)
2 Glaphyra, in Levit., P.G. 69, col. 544 A
3 Contra Nestor. et Eutych., P.G. 86, 2, col. 1341 C
4 Glaphyra, P.G. 69, col. 95
5 Le Mystère Pascal, Ed. du Cerf, Paris, 1972, p. 174.
6 Ibidem
7 Sfântul Chiril al Alexandriei, Glaphyra, P.G. 69, col. 416
8 Ibidem, col. 549 B
9 Ibidem, col. 560 D
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|