În prealabil postat de ioan cezar
Orice Taina deschide un lucru limitat, omenesc, inscris in cercul repetitiv al orizontalei vietuirii trupesti, spre infinit si, ca sa fortez cumva exprimarea, chiar dincolo de infinit (zic asa cu gandul de a lasa in urma orice posibilitate de exprimare omeneasca). Adica in Dumnezeu. Face saltul la posibilitatea efectiva a plinatatii, a desavarsirii ("Imparate Ceresc, Mangaietorule ... care pe toate le plinesti.") Sensul giratoriu e spulberat, e spart in sfarsit. Acum se poate, in sfarsit, calatori!
.........
Oare asta-i Taina Cununiei?....
Dezolant. Si nedrept. Fata de Domnul, Care ne vrea Acasa, cat mai Acasa. Pentru aceasta, celor casatoriti Domnul ne-a intins o scara: urcati cu incredere pe scara aceasta care nu e din sfoara, nici din otel, care scapa simturilor toate (exceptind simtul duhovnicesc..:)), care e atat de subtire incat panza de paianjen sau razele lunii sunt deja o grosolanie fara egal... O scara care se numeste HAR si pe care, iata, Eu v-o trimit voua! Urcati, copiii mei, urcati.. Eu sunt aici, EU SUNT: si la capatul scarii si cu voi si in voi... Doar indrazniti si urcati!
Aceasta-i principala particularitate a Tainei Cununiei, Mirela, dupa inima mea...
Prin Sfanta Taina a Cununiei Domnul ne deschide (si ne angajeaza) inca o poarta de inaintare in unirea cu El. Dragoste noastra fireasca are toate sansele sa se rotunjeasca in parametri suprafiresti.
Inaintea Tainei, indraznesc sa afirm, simtirea, resimtirea, gandirea, voirea, bucuria, placerea, implicatiile, complicatiile, reactiile, implinirile, obstacolele, SUNT CU TOTUL ALTFEL decat dupa sfintirea cuplului. Ca unii nu dau curs acestor prilejuri deosebitoare si raman trupesti si lumesti, e alta poveste. Din fericire insa, unii dau atentie si energie si timp si multe din cele lumesti! Si se sfintesc, se despatimesc, se indumnezeiesc tocmai inlauntrul Sfintei Taine. Toata viata lor de cuplu este altfel acum, are sa spun asa o alta mireasma, o altfel de miza, un alt sens, o alta erminie. Si un alt pret platit. Dur, deseori. Si splendid. Inaccesibil si imposibil pe alte cai, oricat s-ar forta omul.
Cuplul casatorit calatoreste... Inainteaza in nespus.... Parcurge Odisseea neincetata a mirarii...
La fel patesc si apa si uleiul si toate cele sfintite. Duhul Sfant ne poarta (ne "tracteaza") in alte zone posibile ale fiintarii omenesti: cele ale Imparatiei.
Fireste, cat inca suntem aici in trup. Cu aluatul acela in noi, care dospeste masurile noastre de faina, in mod tainic...
|