Citat:
În prealabil postat de Florin_cj
Am vrut sa subliniez doar ca toti primim Duhul Sfant de la nastere si Dumnezeu e drept, El ne binecuvanteaza pe toti cu Duhul Sfant! Botezul intareste in lume, arata lumii, aduce aminte si prin rugaciunea fratilor si a preotului se intareste Cuvntul Lui Dumnezeu pentu ca acel om, nou nascut sa mearga pe calea cea dreapta in viata!
Departa de la mine gandul si ispita ca as fi mai treaz decat altii, inseamna ca nu sunt rog deloc Cuvantuli Lui Dumnezeu! Sta scris sa nu te asezi pe scaunul din fata, pentru ca vei merge cu rusine pe cel din spate, daca locul tau nu se cuvine in fata! Sa te pui pe scaunul cuvenit! Daca am scris ceva am spus ca sa intaresc si sa completez, nu am spus ca toti fac la fel, am scris pentru cei care nu fac, nu pentru cei care fac Voia Lui Dumnezeu!
Eu sunt mai pacatos si mai nevrednic decat cred multi, dar e de datoria noastra sa ne completam unul pe celalalt!
Asa ca toti il avem pe Dumnezeu din leagan si de mici copii simtim parca ce e bine si ce e rau! Nesimtirea de care zici, nu cred ca a fost! Oare nu ai plans, oare nu ai ras fara sa stii? Dar asta nu inseamna ca ai trait in nesimtire!
Dumnezeu sa ne Lumineze cu Adevarul Lui!
|
Nu cred ca e asa de simplu sa definesti ce este Duhul Sfânt, sa definesti prezenta Duhului Sfânt etc.
Daca ar fi sa ne gandim in primul rand la Rugaciunea „Împărate Ceresc”, rugaciune pe care orice crestin ortodox o spune inainte de a incepe sa se roage lui Dumnezeu: <<Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea ești, și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te salașluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.>>
Va dau mai jos cateva fragmente din scrieri despre Sfantul Duh.
Dumnezeu sa ne ajute sa ne fie de folos.
<<Adevaratul scop al vietii crestine consta in dobandirea Duhului Sfant.
Rugaciunea, postul, privegherile, milosteniile si toate celelalte fapte bune facute in numele lui Hristos, nu sunt decat mijloace pentru a primi Duh Sfant.>>
(Sfantul Serafim de Sarov, Scopul vietii crestine, Editura „Pelerinul”Iasi, 1997, Consilier editorial Preot Nicolae Tansae, Editie ingrijita de Preot Simeon Adrian, pag.7)
<<Multi, de exemplu, intepreteaza cuvantul Scripturii: "Și Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din țărână luată din pământ, și a suflat asupra lui suflare de viață și s'a făcut omul întru suflet viu. "(Facerea 2,7), ca si cum ar vrea sa spuna ca pana atunci n-ar fi fost in Adam, nici suflet, nici duh omenesc, ci doar carnea creata din tarana pamantului.
Aceasta interpretare nu-i corecta, caci Domnul Dumnezeu l-a creat pe Adam din tarana, in starea de care vorbeste Apostolul Pavel cand afirma: "și întregul vostru duh și suflet și trup păzească-se fără prihană întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos". (1 Tesaloniceni 5:23). Toate aceste trei parti ale fiintei noastre au fost create din din tarana pamantului. Adam nu a fost creat mort, ci o fiinta animala vie, asemanatoare celorlalte creaturi traitoare pe pamant si insufletite de Dumnezeu.
Dar iata ce este important. Daca Domnul Dumnezeu n-ar fi suflat apoi in fata lui Adam aceasta suflare de viata, adica harul Sfantului Duh, Care purcede din Tatal, si se odihneste peste Fiul si prin El este trimis in lume, cu toate ca era superior celorlalte creaturi, ar fi ramas lipsit de Duhul indumnezeitor si ar fi fost asemanator tuturor creaturilor, avand trup, suflet si duh conform cu specia lor, dar lipsite in interior de Duhul Sfant care apartine lui Dumnezeu.
Din momentul in care Dumnezeu i-a dat suflare de viata, Adam a devenit, dupa cum spune Moise: „cu suflet viu”, adica intru toate asemanator lui Dumnezeu, vesnic si nemuritor. Adam a fost creat nestricacios. Nimic n-avea putere asupra lui. Apa nu-l putea ineca, focul nu-l putea arde, pamantul nu-l putea inghiti, aerul nu-l putea vătăma. Toate îi erau supuse ca unui ales al lui Dumnezeu, ca unui stapan si imparat al creaturilor. El era insusi perfectiunea, coroana creaturilor si admirat ca atare. Suflarea de viata pe care Adam a primit-o de la Dumnezeu l-a umplut de intelepciune asa cum n-a mai fost niciun om pe pamant si probabil nici n-o sa mai fie.>>
(Sfantul Serafim de Sarov, Scopul vietii crestine, Editura „Pelerinul”Iasi, 1997, Consilier editorial Preot Nicolae Tansae, Editie ingrijita de Preot Simeon Adrian, pag. 26-27)
<<Dar, gustand din fructele pomului cunostintei binelui si raului, impotriva poruncii lui Dumnezeu, au cunoscut deosebirea intre bine si rau si au devenit victima dezastrului ce s-a abatut asupra lor dupa incalcarea voii divine. Au pierdut harul pretios al Duhului Sfant si pana la venirea pe pamant a Domnului nostru Iisus Hristos, nu era dat Duhul: "Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într'Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise"(Ioan 7,39). >>
(Sfantul Serafim de Sarov, Scopul vietii crestine, Editura „Pelerinul”Iasi, 1997, Consilier editorial Preot Nicolae Tansae, Editie ingrijita de Preot Simeon Adrian, pag.29)
Bine ar fi sa puteti sa cititi toata cartea Sfantului Serafim de Sarov.(Daca ati citit-o deja, va rog sa ma scuzati pentru indemn.)