Clausemi
EU NU VREAU SA CADA NIMENI IN DEZNADEJDE.
Dar totusi trebuie sa ne insusim adevarata invatatura despre lumea de dincolo,despre iad si rai ,despre moarte,care este invatatura ortodoxa.Sanse de mantuire sunt ,cum sa nu .Cei care sunt crestini ortodocsi si care respecta poruncile evanghelice,si nu au pacate se vor mantui.Sa nu cadem nici in deznadejde ,dar nici in credinta prosteasca ca suntem oricum mantuiti ,indiferent ce facem aici pe pamant.Daca avem fapte bune,credinta ,dragoste,milostenie,participam la tainele bisericii ,si ne curatim sufletul de patimi cu siguranta ca Dumnezeu se va milostivi si ne va da mantuirea.Si ai dreptate ca in iad nu exista furci,zmoala si altele ,astea sunt doar niste simboluri care sa-I faca pe oamenii mai simplii sa inteleaga ca exista chinuri in iad,dar de fapt sunt chinuri sufletesti,ale constiintei,datorate faptului ca omul a avut pacate in viata pamanteasca.
SOARTA OMULUI IN VESNICIE ATARNA IN MARE MASURA DE FELUL IN CARE ISI SOCOTESTE PROPRIA LUI MOARTE SI CUM SE PREGATESTE PENTRU ACEASTA.
Adevarata purtare crestina fata de moarte are in alcatuirea ei
atat stari de frica, cat si de indoiala, tocmai acele emotii pe care
ocultismul doreste sa le inlature. Totusi, purtarea crestina nu are
nimic din frica cumplita pe care o au cei care mor fara nici o
nadejde pentru viata vesnica.
Sa cercetam moartea crestina a catorva dintre marii sfinti monahi ai veacului al V-lea,din Egipt.
„Cand a venit vremea pentru odihna cea vesnica a Sf.
Agaton, acesta si-a petrecut trei zile intr-o purtare de grija
adanca fata de sine, fara sa stea de vorba cu nimeni. Fratii l-au
intrebat: ‘Avva Agaton, unde esti?’ ‘Ma aflu in fata judecatii lui
Hristos,’ a raspuns el. Fratii au zis: ‘Chiar si sfintia ta te temi,
Parinte?’ El a raspuns: ‘Eu m-am straduit dupa puterile mele sa
pazesc poruncile lui Dumnezeu, dar sunt om, si cum sa stiu daca
faptele mele I-au placut lui Dumnezeu?’ Fratii l-au intrebat: ‘Nu
ai cu adevarat nici o nadejde in chipul de vietuire al sfintiei tale,
care a fost dupa voia lui Dumnezeu?’ ‘Nu pot sa am asemenea
nadejde, caci judecata omului este una, iar judecata lui
Dumnezeu este alta,’ a raspuns el. Doreau sa-l intrebe mai
multe, dar el le-a spus: ‘Aratati-mi dragoste acum, si nu mai
vorbiti cu mine, caci nu sunt slobod.’ Si a murit cu bucurie.
‘L-am vazut bucurandu-se ca si cum ar fi vazut si ar fi fost
intampinat de prieteni dragi,’ au spus ucenicii sai.”
Chiar marii sfinti care mor in mijlocul unor semne limpezi
ale harului lui Dumnezeu, pastreaza o smerenie adevarata pentru
mantuirea lor. „Cand a venit ceasul mortii pentru marele Sisoe,
fata i s-a luminat si a spus Parintilor care stateau cu el: ‘Iata, a
venit Avva Antonie.’ Dupa o clipa de tacere, a zis: ‘Iata, a venit
ceata proorocilor.’ Apoi s-a luminat mai tare si a zis: ‘Iata, a
venit ceata apostolilor.’ Si iarasi fata lui s-a facut de doua ori
mai stralucitoare si a inceput sa vorbeasca cu cineva. Batranii
l-au intrebat cu cine vorbea. El a raspuns: ‘Au venit ingerii sa
ma ia, dar eu ma rog fierbinte sa-mi mai dea putin ragaz pentru
pocainta. Batranii i-au spus: ‘Parinte, sfintia ta nu ai nevoie de
pocainta.’ El le-a raspuns: ‘Cu adevarat, nici nu stiu daca macar
am pus inceput pocaintei.’ Dar toata lumea stia ca era desavarsit.
Asa vorbea si simtea un crestin adevarat, chiar daca in timpul
vietii sale, inviase morti numai cu cuvantul sau si era plin de
darurile Duhului Sfant. Si iarasi fata lui a stralucit inca si mai
mult: stralucea ca soarele. Tuturor le era teama. El le-a spus:
‘Uite, a venit Domnul si a grait: „Aduceti la Mine vasul cel ales
din pustiu.”’ Cu aceste cuvinte si-a dat duhul. S-a vazut un
fulger si chilia s-a umplut de mireasma” ( Patericul egiptean)
|