Citez din ceva ce a spus altcineva (nu eu) dar mi se pare relevant: "Limitele sunt semnul măsurii, dar și al neputinței noastre. Ele pot fi ușa care se deschide fie spre cer, fie spre iad. Pentru unii, sunt un maximum până la care pot ajunge; pentru alții, minimumul necesar. Aceste două posibilități arată clar dacă viața unui creștin este un succes sau un eșec lamentabil. Oprește-te o clipă și întreabă-te: Dacă este vorba de ascultare, mă interesează limita de sus sau cea de jos? Când citesc Cuvântul lui Dumnezeu, caut maximumul, vreau să aflu cât mai mult, sau un minim necesar, cu care să îmi liniștesc conștiința și să Îl conving pe Dumnezeu că nu sunt chiar atât de rău, încât să nu mă poată lua la cer? [...] Dumnezeu te îndeamnă să vezi, dincolo de limitele tale, nemărginirea Sa; dincolo de neputințele tale, atotputernicia Sa și dincolo de norii întristărilor, bucuria Sa. El te cheamă să îndrăznești, să asculți și să iubești. Și marea se va face drum încă o dată."
Plus as mai cita si din Biblie: "Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greși într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat față de toate poruncile." (Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov, cap. 2, versetul 10)
|