Citat:
În prealabil postat de sophia
Tema acestui fir este tocmai lupta continua pe care o duc (macar unii oameni, daca nu toti) in ei, intru credinta.
Este un zbucium permanent.
Dar dupa cum inteleg eu acum de la voi, nu toti au aceasta lupta. Poate ca voua va este mai usor si de aceea nu puteti pricepe ce spun eu.
Exact ce spune Andravenache mai sus (nu stiu de unde a citat): poate ca Dumnezeu, in credinta te indeamna sa spre perfectiune, dar tu ai puterile tale si nu le poti depasi. Aici este lupta si zbuciumul.
|
Fără îndoială că este luptă. Și în Evanghelii, și în Epistole, și apoi în Viețile Sfinților, peste tot este vorba de lupta cu păcatul, și toți suntem chemați la ea.
Sigur că nu trebuie să considerăm vreodată că am ajuns la sfințenie și să ne punem singuri cunună pe cap. Și nici nu trebuie să ne centrăm pe noi înșine, alegând ca scop al vieții să devenim sfinți. Sfânt este Dumnezeu numai, iar omul doar prin împărtășire de El.
Noi pe El trebuie să-L căutăm fără încetare, nu sfințenia în sine. Ea este o consecință a apropierii (atingerii, în har) de El. Scopul este unirea cu El și rămânerea întru El, căci „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele”. Și „Dacă cineva nu rămâne întru Mine, se aruncă afară ca o mlădiță și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard.” (Ioan 15, 5-6)