tatal meu sufera de aceasta patima. nu este zi sa nu bea. si la fel, pt noi celalti, fiecare zi era un chin. era violent dar cu timpul, s-a mai calmat, probabil si pt ca eu am plecat de langa ei ca sa dau la facultate in alt oras. am vrut sa scap de acolo din iadul acela, cea mai mare bucurie a fost sa o las sa plec, singura mea durere fiind cea ca mama a ramas acolo. cand imi mai vizitez parintii, el sta cuminte o ora doua, dar mai mult nu se poate abtine. a avut momente in care s-a mai abtinut, cand asteptam musafiri sau ceva, dar asta de rusine cred. dar dupa ce plecau ei se grabea bucuros spre beci. eu am fost la un moment dat sa ma spovedesc si sa zic si despre tatal meu dar mi s-a cerut sa nu il judec si sa ma rog pentru el sa se schimbe. eu stiu ca este pacat sa iti vorbesti parintii de rau, dar in suflet gandurile tot exista si e greu sa ti le scoti din cap mai ales daca ai fost chinuit :(
|