Referitor la viaţa şi dorinţele adolescenţilor, am auzit şi eu, din gura unor mame de fete, că este preferat scenariul de a avea un prieten aceluia de a se droga, de exemplu. Adică mamele încearcă să rămână apropiate de fiice, acceptând (sau încurajând!) începerea vieţii sexuale - căci aşa face toată lumea, nu? - ca fiind mult mai puţin rău decât experimentarea drogurilor... Iar referitor la copiii micuţi (preşcolari), mulţi sunt lipsiţi de Taina Împărtăşaniei, chiar dacă bunicii îi îndeamnă pe părinţi în acest sens, din pricina linguriţei comune... şi din alte motive, respectiv indiferenţă şi necunoştinţă, căci părinţii înşişi nu simt nevoia bisericii în viaţa lor, decât la nunţi şi botezuri...

Da, din perspectiva de mai sus, lucrurile sunt sumbre, mai ales că vorbim de oameni, cum să zic, poate nişte elite ale societăţii din punct de vedere la carierelor profesionale, oameni consideraţi educaţi.

Pe de altă parte, sunt atâţi păcătoşi care la un moment dat în viaţă s-au întors către Dumnezeu şi către biserică, rămânând aici (în braţele bisericii), încât eu sper că nimeni nu e iremediabil pierdut. Căci Dumnezeu nu doreşte "moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu"...