[cezar_ioan]

Mă reţin să fac evaluări genul "ăsta-i bun" şi "ăsta-i rău". Nu-i treaba mea.
Descriam o stare de lucruri, constatată direct prin experienţă. Care vorbeşte despre duhul lumii tinerilor, pe care îi privesc cu multă compasiune şi, crezi sau nu, cu responsabilitate. Că doar e slujirea mea.
Evaluările, însă, îţi aparţin. Te rog să nu mi le mai atribui.

Topicul propune o temă. Cred că sunt constructive acele postări care aduc argument, într-un fel sau altul, de o parte sau de alta, vis-a-vis de profeţia Sfântului Nil. Sau care nuanţează subiectul, prin comentarii la textul profeţiei, aşa cum a făcut Pelerinul. Postările în care un user critică pe alţi useri, care nu-i împărtăşesc opinia, nu mi se par constructive aici. Poate pe alt topic o fi cazul, dar aici nu.

Pe de altă parte, ai propus un mod de abordare a profeţiei: acela de a căuta spre cei virtuoşi care, spui tu, există încă în lume (episcopi, preoţi etc.).
Alţi useri, însă, au considerat că lumea dă semne că răul se extinde tot mai mult, făcînd să credem că acestea sunt vremurile sfârşitului iar nu altele.
În ce mă priveşte, nu ştiu dacă în timpul vieţii noastre se împlineşte profeţia, totuşi constat un lucru asupra căruia m-am oprit: vârsta la care se manifestă multe dintre ororile omului căzut a coborât foarte mult, copiii sunt deja afectaţi mai amplu şi mai profund decât în trecut. Aceasta e participarea mea la discuţie, susţinută cu exemplificări din viaţa concretă pe care o trăiesc ca profesor şi ca tată de copii mici.

Acum, dacă vrei să mai aduci vreo contribuţie la discuţia de pe topic, eşti binevenită, fireşte! Numai să te ţii la subiectul discuţiei, fără să mai ricoşezi în stânga şi în dreapta prin postările fraţilor.