[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cezar_ioan

Iată două tipuri de exemple:
a) aspiraţia fetelor din câteva clase ale unor licee bucureştene de marcă este, la sfârşitul clasei a X-a, ca în această vacanţă de vară: să meargă la mare, cu sau fără ştirea şi permisiunea părinţilor, să se îmbete zdravăn, să experimenteze inconştienţa şi alte stări de spirit specifice consumului de alcool şi de droguri, să facă sex (desigur protejat, dar nu musai) individual şi în grup, să aibă experienţe sexuale deosebite (adică diverse forme considerate perversiuni), să fure ca distracţie, să cheltuiască mulţi bani, să se distreze foarte tare, să ia legătura cu spiritele universului, să fie libere şi descătuşate. E vorba despre multe fete, nu una sau două. Interesant că băieţii sunt mult mai rezervaţi şi mai sobri, în general. Curios lucru, pentru mine o surpriză (recunosc, plăcută).

b) majoritatea (eu aproximez ca peste 90%) nu merg la biserică la slujbe, nu se roagă (decât în cercuri de spiritism sau ceva asemănător), nu cunosc Crezul, nu cunosc Fericirile nici măcar declarativ, consideră că Dumnezeu nu este prezent în istorie dar că, dacă există, e ceva terifiant de care trebuie să-ţi fie frică. Există mare interes pentru religiile orientale şi curentul New-Age. Elevii nu cred că există viaţa veşnică după moarte în sensul arătat de Biserică, cred însă în reîncarnare, consideră că trebuie să ne distrăm acum şi să facem toate poftele întrucât vom muri şi nne mănîncă viermii.
Acestea sunt câteva din constatările (cărora le-am făcut faţă cu greu, însă din fericire cu mult calm, mulţumesc lui Dumnezeu) privind actuala stare a elevilor din liceu, elevi care au studiat religia la şcoală în ultimii 10 ani, săptămânal...

Dar parintii lor ? Tatii lor cunosc Crezul, mamele lor cunosc Fericirile ?

Exista ceva mult mai trist decat tinerii a caror viata e opaca la Evanghelie despre care vorbiti si care nu frecventeaza casa Domnului, ci viata lor e fusareala si frecventeaza case de perditie. Pentru ei, dintre care si eu am fost unul, exista speranta ca, la un moment dat, le vor cadea solzii de pe suflet si se vor converti.

Dar mult mai trista imi pare situatia foarte multor farisei ai zilelor noastre. Ei merg la biserica si sunt stalpii parohiilor. Si totusi, in timp ce afirma, uneori de pe acoperisuri, ca Dumnezeu exista, ei nu au legatura vie cu El, nu le-a patruns in vieti si in inimi, transformarea lor in Cristos, convertirea nu s-a produs. Ei aud predicile duminica de duminica, dar la sufletul lor ele nu ajung. Despre acestia a spus Dumnul: "au urechi, dar nu aud". Si mor, asa cum au trait, departe de Dumnezeu cel Viu, cu convingerea ca au facut ceea ce trebuie facut. Apologeti ai virginitatii, ei isi inseala nevasta explicandu-mi ca asta e natura barbatilor. Postitoare care citesc eticheta margarinei sa nu contina urme de unt, dar practica contraceptia, oameni care fac donatii spectaculoase copiilor cu malarie din Burkina Fasso, dar nu dau "bunaziua" vecinului, marturisitoare cu duhovnic la manastire care spovedesc pacatele colegelor, persoane care urla ca in Romania s-a latit pacatul furaciunii, pentru ca dupa cinci minute sa-mi ceara un concediu medical pentru boala ticluita: acestia sunt extraterestrii fara scapare de fiecare zi.