Sufletele care au afinități profunde se întâlnesc, se caută, se influențează nu doar în întâlnirile obișnuite, de pe stradă. Ci și prin intermediul unei cărți, al muzicii, al unei picturi, al unei rugăciuni...
Visele au multe rosturi, iar dacă visăm o persoană cred că putem fi siguri de un lucru: acea persoană e cu adevărat semnificativă pentru noi. În ce sens, asta e deja căutarea întru lămurire a fiecăruia.
În orice caz, când visăm un sfânt sau un cuvios la care avem evlavie, ne aflăm în cu totul altă stare sufletească decât atunci când visăm un monstru de om, se-înțelege...
Ce mă interesează pe mine atunci când am un vis luminos (nu neapărat numinos) este ce impact are visul asupra mea. Dacă visul mă face să îmi văd păcatele, defectele de caracter, neajunsurile și totodată îmi dă un zvâc oarecare de pocăință, de schimbare în bine, atunci sunt bucuros. N-am visat degeaba un mângâietor. Trist ar fi să visez un sfânt și să nu capăt pic de îmbunătățire a vieții mele...
În orice caz, cred că astfel de vise merită din plin să fie mărturisite duhovnicului. Nu neapărat pentru teama de înșelare, cât mai ales pentru a fructifica miezul lor trofic, binefăcător pentru suflet și pentru a lucra rodirea în faptele bune, în cele cuvenite vieții creștinilor.
Doamne ajută!
|