Citat:
În prealabil postat de andravenache
Voi raspunde strict pentru mine: Ma gandesc la vorbele Mantuitorului nostru "Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul, și va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona." (si din cate stiu eu, "Mamona" poate avea intelesul si de Lume ... poate ca ma insel?, dar cred ca am auzit/citit asta undeva) + ca atunci cand s-a rugat pentru ucenici, inainte de a se inalta la cer a spus "Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume."
Inteleg ca Iisus nu vrea sa ne izolam de lume, ci, prin puterea Duhului Sfant pe care ni-l trimite daca Il rugam sincer, sa fim DIFERITI de lume. Adica: sa nu avem alti dumnezei, sa ne respectam parintii, sa nu fim desfranati, sa nu ucidem, sa nu mintim, s.a.m.d. ... si toate astea sa le facem cu DRAGOSTE (fata de aproape si mai ales de Dumnezeu).
Eu pot sa spun ca sunt departe de acest ideal. Ca orice om, fac compromisuri (macar minciuni mici, ca sa nu-mi complic viata). Insa, atunci cand stau si meditez, daca sunt sincera cu mine, imi dau seama ca, daca as avea incredere in Dumnezeu (caci increderea e o parte importanta din credinta) si daca L-as iubi, nu as minti pentru nimic in lume si nu as calca poruncile lui.
Nu sunt sfanta, dar cred ca lupta consta in a incerca in fiecare zi sa fi sfant (in fiecare ora, in fiecare minut, in fiecare secunda). Este idealul spre care trebuie sa tinda un crestin. Daca iti pui un ideal mai jos de atat, .... stii cum se spune ca "Omul nu se va ridica niciodată mai presus de propriul său statut al curăției, sfințeniei sau adevărului. Dacă idealul său derivă din propriul lui sine, nu va ajunge niciodată mai sus, ci mai degrabă se va degrada încetul cu încetul, ajungând din ce în ce mai decăzut."
Ceea ce am spus despre limite insemna NU ca nu le putem depasi , ci, dimpotriva ca TREBUIE sa le depasim. Singuri nu putem, intr-adevar, insa "pot totul in Hristos care ma-ntareste".
Iisus ne-a cerut sa fim sfinti: "Fiti desavarsiti, precum Tatal vostru Cel din ceruri desavarsit este"
Totusi, nu poti intelege cum se ajunge la desavarsire, pana nu ajungi sa Il cunosti pe Dumnezeu, sa ai o relatie personala cu El (caci atunci vei intelege cat de mult te iubeste, si, ca urmare, pacatul ti se va parea atat de urat incat nici in vis nu ai mai vrea sa pacatuiesti) si sa Il iubesti "cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau"
Asta trebuie sa fie idealul tau. Asta este idealul meu. Asa sa ne ajute Dumnezeu!
|
Multumesc,
Foarte frumos si adevarat ceea ce ai spus!
Vreau sa adaug urmatoarele, asa cum nu le-as spune de la mine, pentru ca sunt nevrednic sa le spun, atata timp cat nu pot sa le implinesc! Am nevoie de multa nadejde in Dumnezeu pentru asta!
Dumnezeu nu ne-a ispitit cu nimic din ceea ce ne-a dat! Femeia i-a dat-o de ajutor lui Adam si nu de ispita! Familia deci este un ajutor, copii sunt o binecuvantare si nu ne vom lua gandul de la Dumnezeu daca ne vom iubi copii si sotul!
Sentimentele sunt pentru familie si nu sunt ispite! Iubirea de aproapele este frateasca si nu e ispita daca e frateasca si nu de altfel!
Infranarea sentimentelor se face pentru cei dinafara familiei, pentur ca sa nu ai doi stapani asa cum ai spus mai sus si sa intrii prin asta in desfranare!
Daca folosesti sentimentele pentru ce au fost lasate, nu ai cum sa consideri ca acestea te ispitesc si mereu iti vei aminti ca Dumnezeu te-a binecuvantat cu ele si vei multumi!
Altfel e ca si cum ai musca dintr-o suta de biscuiti si daca te intreaba cineva la final care a fost mai buni, vei spune ca nu iti mai amintesti! Pierzi gustul, pierzi scolpu si nu mai apreciezi valoarea sentimentelor!
Mananca unul si te vei satura si nici desfranare nu vei face si gustul il vei simti cu adevarat!
Dumnezeu ne-a binecuvantat cu toate cate ni le-a dat sa nu facem din asta un desfrau si prin asta voia celui necurat!
Doamne ajuta!