Ioane,prietene,de ce esti trist?Erau odata ca niciodata doi prieteni care pe o vreme secetoasa strabateau desertul.Ei isi tot povesteau unul altuia multe si ca de multe ori in astfel de situatii au ajuns sa se certe.Unul dintre ei furios i-a tras celuilalt o palma in focul disputei.Cel lovit nu a spus nimic ci s-a aplecat si a scris pe nisip:,,Azi prietenul meu cel mai bun m-a lovit peste obrazul drept".Ajunsi la o oaza si vrand sa faca o baie pentru a se racori,cel lovit a alunecat si era sa se inece.Prietenul sau a sarit dupa el si l-a salvat.Dupa ce si-a revenit cel lovit a luat o piatra si a inceput sa scrijeleasca cu ea pe o stanca din apropiere:,,Azi cel mai bun prieten al meu mi-a salvat viata".Celalalt l-a intrebat:,,De ce prima data,cand te-am lovit,ai scris pe nisip si acum pe stanca?".Celalalt i-a spus:,,Cand cineva te raneste fapta lui sa o incredintezi nisipului,de unde vantul iertarii o poate sterge.Cand insa cineva iti face un bine sa sapi asta in stanca pentru ca nici macar timpul sa nu stearga asta".