Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
Erau odata ca niciodata doi prieteni care pe o vreme secetoasa strabateau desertul.Ei isi tot povesteau unul altuia multe si ca de multe ori in astfel de situatii au ajuns sa se certe.Unul dintre ei furios i-a tras celuilalt o palma in focul disputei.Cel lovit nu a spus nimic ci s-a aplecat si a scris pe nisip:,,Azi prietenul meu cel mai bun m-a lovit peste obrazul drept".Ajunsi la o oaza si vrand sa faca o baie pentru a se racori,cel lovit a alunecat si era sa se inece.Prietenul sau a sarit dupa el si l-a salvat.Dupa ce si-a revenit cel lovit a luat o piatra si a inceput sa scrijeleasca cu ea pe o stanca din apropiere:,,Azi cel mai bun prieten al meu mi-a salvat viata".Celalalt l-a intrebat:,,De ce prima data,cand te-am lovit,ai scris pe nisip si acum pe stanca?".Celalalt i-a spus:,,Cand cineva te raneste fapta lui sa o incredintezi nisipului,de unde vantul iertarii o poate sterge.Cand insa cineva iti face un bine sa sapi asta in stanca pentru ca nici macar timpul sa nu stearga asta".
|
Amintește-ți de nedreptățile tale!
Când suntem mustrați și învinuiți de cele pentru care nu suntem vinovați, trebuie să ne îndreptăm gândurile noastre spre acele situații în care am fost vinovați înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.
Pentru liniștirea sufletelor voastre, găsesc de cuviința să vă amintesc cuvintele evanghelice ale Domnului însuși:
„Dacă cineva te va lovi peste obrazul stâng, întoarce-l și pe cel drept”. Adică, atunci când suntem mustrați și învinuiți de cele pentru care nu suntem vinovați, trebuie să ne îndreptăm gândurile noastre spre acele situații în care am fost vinovați înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Și pentru a primi iertarea greșelilor noastre trebuie să iertăm nedreptățile și supărările făcute nouă de către cei din jurul nostru, ținând minte cuvintele Domnului Care spune: „
Dacă veți ierta oamenilor greșelile lor, și Tatăl Meu cel din Ceruri vă va ierta greșelile voastre; iar dacă nu veti ierta oamenilor din inima voastră greșelile lor...”.
Groaznic și înfricoșător este acest cuvânt! Să ne străduim să împlinim ceea ce ne cere Cuvântul lui Dumnezeu, și să renunțăm la pretențiile noastre iubitoare de sine, care caută dreptate omenească. Într-un cuvânt să ne îngrijim ca să nu se refere și la noi mustrarea apostolică:
„Căutând să așeze dreptatea lor, dreptății lui Dumnezeu nu s-au supus”.
Iar
adevărul lui Dumnezeu stă în faptul că atunci când suntem „loviți peste obrazul drept” să ne amintim faptele noastre din cealaltă parte.
Pace vouă!
(
Sf. Ambrozie de la Optina, Sfaturi pentru familia ceștină, p. 158)