Țin jurnal de 26 de ani...
Merită.
Se poate scrie orice. Orice îți pare semnificativ. Chiar și reflecții personale pe marginea unei cărți.
Jurnalul poate fi de multe feluri, inclusiv literar. De obicei însă e de-un singur fel: mincinos, tare mincinos....:)
Cel mai folositor mi-a părut când am găsit răgaz să îl recitesc. Am fost de multe ori tare surprins de mine însumi... Și de lume, așa cum se oglindea în scrisul meu.
Jurnalul evoluează cu anii, cu experiențele, cu însăși ființa noastră...
Are și o latură periculoasă, poate chiar mai multe: narcisismul poate înflori puternic în jurnal; poate servi și ca momeală pentru o însingurare delirantă; poate hrăni autovictimizarea etc. Unii cred că jurnalul "descarcă", te răcorește. Eu am descoperit că "încarcă", deseori.
Una peste alta, cred că merită să țină omul jurnal. Își mai aduce aminte și de sufletul lui, în timpul liber...:)
P.S. Nu recomand formula de început "Dragă Jurnalule!...".....:)
|