Pentru cei ce au ajuns să nu mai depindă de medicamente, e o mare greșeală să uiți cine ai fost și cine te-a ajutat să scapi de boală. Să nu uităm că doctorii fără de arginți nu au vorbit de recordul lor în a posti și a se ruga, ci și-au ajutat aproapele tămădui-l.

E lucru simplu de știut că trupul este oglinda sufletului. Mai de folos ne-ar fi și nouă și apropiaților noștri să le vorbim de Dumnezeu decât să le înșirăm o listă de cereale, legume și fructe tămăduitoare, deși ele sunt folos sănății. Până la urmă și budiștii obțin rezultate în tratarea unor boli pe cale naturală, dar ce folos dacă sunt fără de Hristos? Nu degeaba s-a spus: credința fără fapte e moartă, iar faptele fără credință moarte sunt.

Sistemul farmaceutic în sine nu e rău...deși e o afacere, un sistem care de cele mai multe ori tratează efectul și nu cauza, și cu totă ”știința” acest sistem de multe ori este neputincios în fața unor boli pe care numai Creatorul le poate vindeca...nu sunt de vină cei ce profită, ci cei se folosesc abuziv de acest sistem mâncând până crapă știind că apoi rezolvă problema cu un triferment. La fel cum unii își reglează tensiunea consumând de cafea și sare. Și totuși uneori noi avem nevoie de sistemul medical/farmaceutic. Majoritatea oamenilor au fost la medic cel puțin o dată în viață. Am să dau un exemplu banal. Îți poate intra în talpă un spine pe care nu reușești să-l scoți decât ajungând la spital. Poți refuza vaccinul antitetanos și antibioticele prescrise, dar nu refuzi anestezia, scoaterea spinelui și curățirea ranei. O rană banală care ar fi putut cauza o infecție de toată frumusețea dacă ai fi refuzat ajutorul sistemului medical. Așadar să nu ne lăsăm luați de valul descoperirii adevărului căci s-ar putea să fim încă departe.