Hehe. Se pare ca unii nu cunosc nici macar definitii de stil care diferentiaza proprioa credinta de a altora.
Nici eu nu sunt de acord cu Mihnea. Da, sustineam si voi sustine principiul ierarhic, cu conditia sa fie meritocrat. Indferent ca se cheama Papa, pastor, episcop, muftiu, Mare Preot, patriarh, catholicos sau maphryono: "omul care vorbeste cu Dumnezeu", sacerdotul, este aici, in rasa umana, din vremuri pentru care istoria nu are nici macar aluzii.
Da, cruciadele au fost batjocorire a credintei, de chiar cei care conduceau institutia "divino-umana". La fel, arderea ereticilor pe rug, sau legalismul timpit. "Stapinii", de fapt dusmanii unei lumi din ce in ce mai controlate nu au nevoie decit de o singura miscare pe tabla de sah: sa infiltreze un Papa, un Dalai Lama, un Patriarh Ecumenic, etc. Cind am vazut ca, de fapt, "linia" unui Papa hotaraste totul, cind Mihnea isi exprimase convingerea ca noul Papa va fi cel de care este nevoie, am realizat aceasta. Imaginati-va un stat global, in care "Papa" predica maselor supusenia fata de autoritatea globala: oile umane se supun. Nu e nevoie de paranoia cipurilor: orice om are un pret. Chiar si/mai ales cei de pe tronurile deciziilor vizibile. In vremea unui Papa, sa fie tolerate bat de joc gen bufoni la ritualul divin, iar a altuia, nu. Bineinteles, credinciosul se supune amindurora.
Ascultarea este seentiala. Dar, fata de Maestru. Duhovnic. Ierarh. Spuneti-i cum vreti, dar acel om trebuie sa dovedeasca ca merita. Nu ca e tare fiindca postul lui il face asa. E ridicol. Si, mai ales, primejdios: intrega specie poate merge in sclavie.
Masele sunt amorale: latrau de placere cind erau intaritate, relicvolatru si eclesiolatru, la cruciade, si latrau de placere, eclesiocid si relicvoclast, cind preotii erau ucisi si aruncati in Loire, ca de, "revolutionarii" le promiteau "libertate, egalitate si mai ales fratie".
Doar omul induhovnicit, si cel pe care Divinitatea ii aduce linga el sunt ancorati ferm in definitia umanitatii. Masele, nu, despotii, fie ei in sutana, nu.
Insa, dupa cum a zis, omul si medicul Mihnea merita nu doar respect. Merita cea mai profunda admiratie si pretuirea nobletii. Il cunosc personal si sustin cu tarie cele afirmate. Chiar daca credintele facute de altii nu mai inseamna pentru mine nimic, si nu vor mai insemna, pina la sfiristul existentei mele terestre. Oameni in nevoie au fost ajutati de el. Fie si cu un simplu sfat, sau chiar o consultatie. Asa incit contributia lui, chiar face cit jumatate de forum.
Un prieten imi spiunea deseori sa folosesc metoda lui "ce ar fi daca"... E un fel de reductio ad absurdum, dar ajuta la a limpezi perceptia asupra multor lucruri. In cazul de fata, daca eu si el am trai in Evul Mediu, probail ca ar ajunge medicul Papei, iar eu, probabil as incerca sa asasinez orice Papa care a proclamat cruciade sau a ars eretici pe rug. Fei si aceasta diferenta, pune clar in lumina incompatibilitatea mea cu anume fel de a crede, nu doar cu credinta in sine, fie ea crestina sau nu, catolica sau nu.
Inca ceva: cind un om este absent, e de bun-simt sa nu fie porcait. E valabil si pentru Mihnea si pentru Mihai.
Bunicul meu a fost avocat, si asemeni lui Mihai, genul de om si avocat care pune mai presus spiritul dreptatii vii de litera justitiei moarte. Diferenta dintre dreptate si justitie e precum dintre un om nascut si o clona. De asemenea, i-am citit postarile si am vorbit mult cu el. Este interesant, dar, pe acest forum, am invatat cel mai mult de la trei oameni, unii din ei foarte diferiti de mine si de credinta mea (de care n u dau socoteala cum este si care este): AlinB, MihaiG/Erethorn, si Scotianul.
Asta e tot ce am de spus.