ROMANȚĂ
de François Coppée
Când îmi arătați un trandafir frumos
Care a înflorit sub bolta de azur,
De ce mai sunt morocănos?
Când îmi arătați un trandafir frumos,
Mă gândesc la chipul ei pur.
Când îmi arătați că pe cer stele luminează,
De ce lacrimile între gene mi se adună
Și pe ochi ca un văl gros mi se lasă?
Când îmi arătați că pe cer stele luminează,
Mă gândesc la privirea ei bună.
Când îmi arătați în zare o rândunea
Ce curând departe de aici va pleca,
De ce mi-e inima atât de grea?
Când îmi arătați în zare o rândunea
Gândul mă poartă spre Țara mea.
Traducere de Pârvu Ana Maria
__________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX!
|