Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Înțelesul ar putea fi altul. Domnul nu îi primește pentru lipsa lor de păcat, ci pentru receptivitatea lor. Copiii sunt neformați, receptivi, maleabili. Ei sunt gata să primească împărăția cu inima deschisă, în timp ce maturii s-au obișnuit deja să meargă pe căi bătătorite, să înțeleagă în felul lor, s-au rigidizat.
În sensul ăsta trebuie să devenim și noi precum pruncii, adică să ne înmuiem inimile, să ne așezăm într-o stare potrivită de ascultare (receptivitate) față de Tatăl, să-I fim lui prunci.
|
Multumesc pentru aceasta frumoasa completare!
Personal,tind sa cred ca masura cu care cantareste omul nu este aceiasi cu care cantareste Dumnezeu...poate unii dintre noi considera copiii ca avand pacate,insa,Dumnezeu cauta la sufletul omului,exact cum frumos ai spus si tu N.Priceputu: la cat de "deschisa,receptiva si maleabila" este inima noastra in fata lui Dumnezeu,mai presus decat la multimea pacatelor sale!Caci degeaba facem ca scop al existentei noastre necaderea in pacat,daca inima noastra ramane stearpa si lipsita de iubire!
Talharul de pe cruce a fost mantuit,in pofida pacatelor sale,pentru ca a crezut si si-a deschis inima in fata Lui.Acolo nu a fost vorba despre o spovedanie a mintii,ci a sufletului,a unui om care isi traia ultimele clipe din viata in agonie...iar pentru aceste ultime clipe dintr-o viata de om,cand acest talhar si-a deschis sufletul,Dumnezeu i-a deschis usa Raiului:
"Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai" (Luca 23, 39-43)
Ne nastem deschisi catre Dumnezeu,"neformati"...dupa cum a spus N.Priceputu si intrebarea ar fi CINE ne formeaza astfel incat sa ne indepartam de Dumnezeu?Cum ajungem din acei copii cu inima deschisa si plina de iubire,de Dumnezeu,de oameni si fata de intreaga creatie,la stadiul de impietrire sufleteasca si departare de Dumnezeu in care ne aflam cei mai multi dintre noi?Si cum putem sa ne intoarcem la acel stadiu initial de inocenta,deschidere si iubire,de comuniune cu Dumnezeu?Insa,la asta cred ca deja a raspuns colegul nostru:
"să devenim și noi precum pruncii, adică să ne înmuiem inimile-
si oare cum putem face asta daca nu prin Iubire?, să ne așezăm într-o stare potrivită de ascultare (receptivitate) față de Tatăl, să-I fim lui prunci!"...da,frumos,draga frate si iti multumesc!